As vrea sa-ti impartasesc cea mai recenta traire, alaturi de Fecioara Maria…… Pregatindu-ma de meditatie, m-am asezat pe scaun, am inchis ochii si am inceput sa ma relaxez. Camera a inceput sa se invarta, la inceput mai incet, apoi mai tare si mai tare. In fata ochilor mi se perindau multe imagini, dar nu puteam distinge nimic. Tot ceea ce ma inconjura a inceput sa se transforme, astfel incat ma aflam intr-o poiana plina cu flori. Eu continuam sa ma invart, dar de data aceasta aveam capul lasat pe spate si puteam vedea cerul. Era atat de senin, de un albastru atat de frumos!!! Razele soarelui coborau bland, mangaind fiecare fir de iarba, fiecare floare, fiecare particica a mea. M-am asezat in iarba si am inceput sa impletesc o cununa de flori. Eram toata imbracata in alb. Am ridicat usor ochii de la lucrul meu si am zarit o femeie frumoasa, invaluita intr-un nimb auriu, care se apropia de mine. Era Fecioara Maria. S-a oprit zambind, in fata mea. Mi-a luat cununa din maini si, cu blandete, mi-a asezat-o pe cap. Cununa a inceput sa straluceasca atat de tare, incat nu-mi mai zaream chipul de atata lumina. „Vino cu mine” mi-a spus si mi-a intins mana, ajutandu-ma sa ma ridic. Am plecat brat la brat pe o carare strajuita de copaci inalti si stufosi, care s-a oprit la malul unui lac foarte mare. Fecioara Maria a inceput sa ma mangaie pe par, scuturandu-l de frunze sau crengute uscate. La indemnul ei am pasit in lac, inaintand pana cand apa imi ajungea pana la brau. A facut un semn cu mana si cerul s-a intunecat, a inceput sa fulgere si sa tune si o ploaie torentiala cadea pe pamant. Dar nimic din toate aceste nu ma atingea. Eu ma aflam sub un fel de cupola transparenta. Ma uitam cu mirare la ce se intampla afara. Dar la mine sub cupola era liniste si lumina. Cand totul s-a calmat afara, norii s-au risipit si s-a luminat din nou. Pe mal am putut sa o zaresc pe Lilith. S-a apropiat de lac si a bagat mana in apa sa. Apa a inceput sa faca bule, ca si cum ar fierbe. Dar nu fierbea, ci devenea din ce in ce mai limpede. Astfel, am putut zari in mijlocul lacului, pe fundul lui, un intreg … oras!!! Nu am intrebat ce e acolo si nici nu am avut curiozitatea sa merg acolo…Deocamdata… 🙂 Cele doua femei, Fecioara Maria si Lilith, m-au luat de mana si am iesit impreuna din lac. Am fost introdusa intr-un fel de tub, transparent, asemanator unei cabine de dus. Si de peste tot, din peretii acestei cabine, ieseau jeturi de lumina care spalau intreaga mea fiinta, curatand, purificand. Cand am iesit….. Fecioara Maria mi-a pus pe umeri o pelerina de lumina. M-am asezat in iarba, la pieptul Maicii, asemeni unui prunc. Iar ea ma tinea in brate si fredona incet un cantecel. A inceput sa lacrimeze. Priveam fascinata cum se prelingeau lacrimile pe obrazul ei luminos. Nimic nu mai conta. Nu-mi mai aminteam nimic din ce vorbisem pana atunci. Lilith mi-a intins o sticluta si mi-a spus sa adun lacrimile Fecioarei Maria. Am ascultat-o. Si in timp ce faceam acest lucru, Fecioara Maria imi spunea ca si lacrimile mele au un dar aparte, pentru ca ele spala interiorul si vindeca. Apoi mi-a facut semn sa beau din sticluta, dar sa nu beau tot continutul. Am sorbit o lacrima. Aceasta s-a dus in centrul fiintei mele, unde se afla un copac. Radacinile acestuia au fost udate si energizate de acea lacrima, iar copacul a inceput sa creasca frumos, mare, luminos si plin de flori. Acelasi lucru s-a intamplat si cu muntele interior, care a fost spalat si luminat de lacrima. Si lumina lor s-a raspandit in toata fiinta mea, scaldand-o. Deasupra mea cerurile s-au deschis si doua brate s-au intins spre mine. Un con de lumina alb-aurie s-a coborat din cer pe locul unde ma aflam, inundandu-l in lumina. Si o ploaie de daruri s-a revarsat asupra mea. Iar eu eram precum un copil care sare sa prinda fluturi in zbor. Radeam si saream. Prindeam cate ceva si iar saream. Si aveam bratele pline de daruri. Si intreaga mea fiinta era inundata de daruri in diverse forme si culori. Maicuta ma privea zambind, lasandu-ma sa ma bucur de ceea ce mi se intampla. Cand totul s-a incheiat, m-a luat de mana. „Vino! Vino langa celelalte!” mi-a zis si m-a condus intr-o alta poiana. Aici m-am intalnit cu tine, cu Silvia si cu alte fiinte frumoase. Era o veselie generala, o sarbatoare. Am stiut ca si voi ati trait acea ploaie de daruri, intr-o forma sau alta. Ne-am prins intr-o hora vesela. Si in timp ce dansam am fost adunate intr-o sfera. De fapt, semana cu o papadie mare aurie. „E momentul sa zburati, sa va raspanditi!” Si a suflat peste noi. Iar noi am inceput sa zburam in zare. In acel moment s-a intunecat totul si m-am trezit, tresarind Am incercat din nou sa ma conectez, dar nu am reusit. Abia a doua zi am reusit. M-am trezit din nou pe pajiste si o chemam pe Fecioara Maria. A venit langa mine si m-a luat in brate. Am intrebat-o de ce m-am trezit si mi-a spus ca nu trebuia sa aflu unde o sa zbor, ca trebuie sa mai fie si surprize… Si am plecat amandoua sa ne plimbam pe nisipul umed al unei mari…..
