Paseam paca fara sa ating pamantul printre miresme care ma activau, deschideau de parca as fi fost o Floare. Un vant curat imi arginta clarul iar in fata o alta gradina ma imbie sa intru desi calatoria parea sfarsita. Fusesem la Tata transportata de Triunghiuri iar acum deodata Aici. Un copac aurit imi deschise usa si cararea se dezveli mai puternica, invitandu-ma in fata unei flori foarte inalte care parca nu avea final. Aran imi aparu …tandru si calduros urmarindu-mi gandul. Floarea fara sfarsit. Poate fi asa ceva?
Poate caci sfarsitul il pun oamenii. Poti inflori in fiecare viata, la fel poti rodi fara limite.
Apoi Aran imi arata cum o femeie pe o punte mica, frumoasa, parca sculptata in aur, botezand fiice-tari, luand apa si stropindu-le, dandu-le un stergar la fiecare altul si colorat, punandu-le cununa. Cine e?
E Maica si fiicele-tari…..botezul de lumina si noile harti. Pe urma imi arata trei chipuri. Ramania, Thailanda, Peru.
Am zambit uitandu-ma la asemanari, micute de statura insa cu privirea puternica, imbracate toate in roz-mov avand salbe multe iar specific Ramania, buchetul cu flori, Thailanda un braulet gingas iar Peru un cristal pus pe frunte.
Aran ma imbie sa privesc apa…avea scanteieri argintii, aurii, mov apoi imi arata ca stergarele erau harti ale unimii apoi ma apropie de buchetul de flori unde misunau serpi. Aran? Nu te speria….sunt faptele voastre necernute. Serpii vor capata aripi iar florile vor radia. Apoi ma apropie de brauletul Thailandei care avea multe pete. Si aici?Sunt murdariile aduse de voi. Spalati cu iubire, timpul. Apoi ma apropie de cristalul care era inrosit. Sunt luptele. Veniti cu pace, blandete, bucurie. Fiecare loc va va vorbi din Centru.
Apoi Aran ma duse langa puntea mica si imi arata multe foarte multe tari venind cu chipuri slute asteptand botezul.
Si Maica continua…..invesmantandu-le pe Toate.
In spatele ei cu fiecare limpezire, Floarea cea inalta radia in ce in ce mai mult dezvelind prin mireasma, unicitatea ei, bucuria ei, stralucirea ei.
Apoi fiicele isi ridicara chipul stralucind….floarea le atinse obrajii si fruntea si cantecul primirii pluti peste tot, frumos daltuind Timpul.
Aran imi atinse ochii….imi lasa mirosul, acordul, limpezirea sa ma atinga pana in strafunduri si apoi pleca.
Gradina se estompa purtand cu ea, Botezul, Primirea, Acasa.