Cand primim flori le mirosim un pic apoi le punem in vaza sau le plantam insa nu stim sa le tinem la piept. O facem poate cand cununam insa si atunci suntem mai atenti la postura, fotografii, cum aratam decat la imbratisarea florilor, contopirea cu ele, graiul lor in sufletul nostru.

Incercati megand pe camp, la munte, aflandu-va intr-o gradina sa aduceti in suflet aceste flori, sa le multumiti, sa va bucurati de ele, sa le iubiti. Puteti chiar sa atipiti in zilele frumoase pe un tapsan pastrand frumusetea si mireasma lor in suflet.

Daca aveti vreo sfasiere, durere, neasezare priviti-le cu mult drag contopindu-va cu ele.

Vizualizati ca intreg sufletul vostru este plin de flori de diferite culori care alcatuiesc o sfera. Incercati sa simtiti mirosul, culoarea, frumusetea lor rugand zanutele florilor sa va aduca prin ele, liniste, mireasma, frumusete.

Florile desfac esente ceresti in cupa interioara risipind norii.

Cu ajutorul lor sfasierile se topesc, sufletele se refac, stralucind ca niste sori in bucuria regasirii.