Scriu de cele mai multe ori privind Fiul, contopindu-ma cu ochii lui vii de dincolo de Timp, tamaduindu-mi ranile si innobiland ziua cu multe Intelesuri. De cele mai multe ori nu stiu ce vom mosi Impreuna insa ma las in bratele lui, pentru a aduce impreuna fructe si sensuri in poala vietii, Iubind.
Cand ma plimb prin casa si nu gasesc Talcul unui lucru, il privesc, cand meditez, il simt, cand ma aprind, ma linistesc limpezindu-ma in privirea lui si peste tot Ochii ii percep in fosnire ca o far cosmic, dospind inlauntrul meu, inlauntrul tuturor.
Nu stiu ce s-ar fi ales de mine daca nu m-ar fi scos din nisipul multor provocari chemandu-ma la Cernere sa impletim aurul vietii cu bucuria de Tot si Toate.
Marturisesc ca ochii acestia m-au tesut in viul clipei, dezlegand Rostul, luminand Cararea.