Imi plac foarte mult florile primavara si asta de cand eram mica si bunica imi umplea mainile cu ghioceii mari ai fi zis cu capul enorm, parca burdusit de alb si de mijire, care imi inundau sufletul cu multa bucurie, dar de viata si nuntire.
Ii asezam apoi in geam primind in vers divin de la ei, un drag, o bucurie, o inflorire.
In februarie, la ingemanarea dintre iarna si primavara, in luna de trecere imi urmaresc ghioceii interiori….pe ce tapsan au mijit? ce vor sa-mi spuna? cu ce mireasma ma ating?
Si intotdeauna apar credinte potentatoare-trezitoare, triunghiuri radiante si intelegeri care parca nu mi-au atins cotloanele pana acum.
Ma opresc contempland…primind bucuria, frumusetea, clopoteii lor.
Primvara interioara e plina de talc si cu atat mai frumoasa cu cat iarna in pomul interior s-au asezat globurile-daruri ale anului ce tocmai a trecut.
Zvacnind pe campia deja pregatita ei iti dezvaluie noile teme, marile daruri, rugandu-te sa te bucuri de aceste mijiri, sa le imbratisezi cu drag pentru ca viul coacerii sa fie frumos, la fel culesul de roade, toamna.
Primavara ne atinge inghetul interior, incalzind totul in versul regasirii. Si ghioceii isi dau mana cu alte flori creeand triunghiuri gingasite care nasc la centru, infloriri pentru noi toti in Impreuna-Una.
Mijiri cu glas
