Pe harta fiecarui an apar lunile de trecere precum februarie, mai septembrie, noiembrie, intersectii de anotimpuri dar si invitatii sa trecem de la un cerc de intelegere la altul facand o curatenie mai mare sau mai mica in arhiva personala, luminand anumite colturi, asezand noi intelesuri, stralucind.
Si acest februarie, pentru a da voie ghioceilor interiori sa ne spuna povestea lor, ne-a purtat prin vaile emotiilor, atingand muntele cu sabii-provocari vechi si poate ingropate de multa vreme insa in viul acestor timpuri, chemate sa iasa……sa se transforme in flori si fluturi in bucuria trecerii.
Trecerea in sine este un pod, o bolta, o rodire care se aprinde in interior despaturind credinte vechi sau concluzii innegrite, luminandu-le miezul, invitandu-le sa mearga, potentate de Acum, innoite de viul regasirii.
Atunci cand refuzam marea dospire si dupa multe relatii infrunzite decretam ca nu meritam iubirea sau ca viata e grea sau ca oamenii sunt rai va sosi o luna de trecere care sa ne arate cu degete cosmice unde versul s-a oprit si ce e de dorit sa animam in interior pentru ca notele vietii noastre sa devina o melodie cosmica minunata.
Altfel spus orice restanta, corijenta, repetentie la scoala vietii se transforma in lunile de trecere in examene vii cu profesori celesti ce ne invita sa trecem de la bocet la zambet, de la neacceptare la viul integrarii, de la neiubire la florile iubirii si tot asa intorcandu-ne Acasa in vers divin cu aripile aurite de frumusete.
Lunile de trecere creeaza legaturi intre ceeea ce parea mort sau aruncat departe si buchetul de minuni al lui Acum.
Pe corpul nostru la nivelul incheieturilor se fac Trecerile. E posibil ca in luni de trecere, aceste zone sa tipe despaturind retineri, lucruri nespuse dar tipate, neintelegeri, credinte limitative, experiente neintegrate.
Incercati in fiecare seara sa dati drumul acestor zone. Mergeti catre incheietura si cu cealalata mana vizualizati atingand locul ca desfaceti ceva. Miscarea este circulara ca si cum ati scoate din incheietura ceva important, l-ati despaturi.
Luati fiecare loc de trecere si la nivelul picioarelor si desfaceti ceea ce a fost inchis, zagazuit, atins de o eticheta marunta. La final lasati mainile si capul in jos si vizualizati ca ultimele tipete pleaca se duc prin palme in pamant. Va ridicati apoi activand verticala cereasca si multumiti.
Si in acest februarie de prin sertarele sufletului s-au trezit lacrimi vechi poate relatii neinchise poate valsuri stinse grabit de aceea e important sa va uitati in ochii zilei si sa nu va mai aruncati in vechea concluzie ci sa lasati emotia sa treaca, atingand miezul povestii, cu noi intelesuri aduse de contemplatie in viul negrait al lui Acasa.