Legile divine sunt corpul lui Dumnezeu. Incercati sa aplicati aceste legi crescand sanatatea gandirii, a emotiilor, a faptelor voastre. Povestea lor coborata in Graalul( cupa interioara)unor traitori de sens m-am gandit sa o aduc si pe frecventa om sustinandu-va dezvelirea, alinirea la Voia Divina insasi intoarcerea Acasa.

LEGEA CORESPONDENTEI

Legea Corespondenţei are următoarea afirmaţie: „Ceea ce este Sus, este ca şi ceea ce este Jos,iar ceea ce este Jos, este ca şi ceea ce este Sus, pentru a împlini miracolele lui Unul”. Aici vom înţelege prin Unul pe Creator, căruia în Ştiinţa Iniţiatică i se mai spune Principiul Unic.El se află la baza structurii oricărui lucru, fenomen sau stare care există şi se manifestă oriunde în cuprinsul Universului. Miracolele lui Unul se împlinesc doar dacă, aşa cum spune Legea Corespondenţei, ceea ce se află Sus, se află şi Jos. Ce înseamnă Sus şi Jos? Ştiinţa Iniţiatică şi astrofizica spun unul şi acelaşi lucru, şi anume că în cuprinsul vast al Universului, în lipsa unor repere ca pe Pământ, nu există Sus şi nici Jos. Şi atunci despre ce „Sus şi Jos” vorbim? Luând în considerare faptul că această Creaţie a Principiului Unic a structurat mai întâi Universul Spiritual cu lumile sale, ca forme de organizare şi de existenţă, acest Univers fiind considerat ca Sus, atunci reflectarea sa care este Universul Fizic poate fi considerat ca fiind Jos. Aşa cum  sunt lumi în partea spirituală a Universului, la fel există şi în partea sa densă de materie. De altfel, Ştiinţa Iniţiatică explică foarte clar faptul că planetele de materie de tipul Pământului de exemplu, nu există ca model populat de fiinţe doar în Universul tridimensional, ci există şi planete alcătuite din energii mai rafinate în Universul spiritual, populate de fiinţe eterice sau alcătuite din diferite forme de energii. Din acest punct de vedere avem lumi fizice şi lumi spirituale, asemănătoare în
modalitatea lor de manifestare. Dar Sus şi Jos nu se opresc aici.
Putem vorbi de extensia enunţului Legii Corespondenţei în următoarea manieră:
„Ceea este înăuntru este ca şi ceea ce este în afară, ceea ce este înainte este ca şi ceea ce este înapoi, ceea ce este în dreapta este ca şi ceea ce este în stânga”
…şi aşa mai departe, perechile antagonice şi complementare le putem asocia în privinţa oricăror
aspecte din viaţa noastră. Ca un simplu exemplu, să luăm un fragment din enunţul extins – ceea
ce este înainte este ca şi ceea ce este înapoi. Ce deducem din asta? Avem o imagine ce se referă
la viitor şi la trecut, dacă ne raportăm la existenţa noastră pământeană, ca şir de întâmplări trăite
zilnic. Aşa cum se afirmă de multe ori că „ceea ce a fost, va mai fi”, desigur cu nuanţele de rigoare puţin schimbate, înţelegem că aşa cum unele evenimente plăcute, dar şi neplăcute, au
avut loc în viaţa noastră, la fel ele vor veni din nou în viitor. Desigur că aşa cum unele din ele s-
au petrecut într-un an sau în altul, cu specificul respectiv, la fel se vor petrece, însă cu alte
conotaţii. Astfel, realizăm că de fapt viaţa noastră a fiecăruia este un şir repetabil ale aceloraşi evenimente, care se succed în alte „haine”, dacă putem spune aşa, şi de multe ori în alte locuri,
dar evenimentele în ele însele rămân aceleaşi ca lecţii repetabile. Însă intervine în viaţa fiecăruia
dintre noi şi un alt aspect al Legii Corespondenţei…
Ceea ce este înăuntru, este ca şi ceea ce este în afară
Aceasta este o chestiune în care aproape toată lumea se încurcă. De ce? Dacă observăm cum se poartă majoritatea semenilor noştri, ne dăm seama că enunţul de mai înainte funcţionează
defectuos la oameni. Şi vom pricepe că enunţul are legătură cu ceea ce Iisus spunea: „…gândul să vă fie totuna cu vorba, iar vorba totuna cu fapta…”, prin asta El le transmisese mult mai simplu Legea Corespondenţei celor din vremea sa. Dar câţi oameni în ziua de azi spun sincer ce
gândesc, şi mai ales câţi din ei fac sincer ceea ce spun că fac? Prea puţini, şi atunci ne mai mirăm de ce nu ne merge bine în viaţa de zi cu zi… Această Lege a Corespondenţei trebuie să funcţioneze aşa cum e corect la toate nivelele societăţii umane, şi de abia atunci societatea umană
va trăi fericită şi în armonie. Căci astăzi guvernele lumii prin ceea ce spun că fac, şi prin ceea ce (nu) fac, nu se reflectă în categoriile sociale ca efect al guvernării, pentru că ceea ce este „Sus” în
guverne nu este ca şi ceea ce este „Jos” în societate. Altfel spus ceea ce chipurile decid guvernele nu se aplică întru totul în societate.
Şi un astfel de rezultat neplăcut, care perturbă buna funcţionare a Legii Corespondenţei, se poate vedea la noi în România. Atât de tulburată este Corespondenţa la noi, încât a dus la actuala stare de degringoladă, din care aparent, nimeni şi nimic nu ne-ar putea scoate. Dar treaba este foarte
simplă în rezolvarea ei. Dacă se respectă la modul cel mai simplu enunţul Legii Corespondenţei în societate, atunci lucrurile se pot îndrepta şi tot ceea ce a fost neplăcut va dispare. Aplicaţi Legea Corespondenţei în viaţa voastră, respectaţi-o şi veţi vedea cum multe aspecte se vor
îmbunătăţi ca prin minune. De ce? Pentru că în fiecare dintre cele şapte Legi Universale este Creatorul care se manifestă în tot şi toate.

LEGEA ATRACTIEI

Această lege descrie forţele care îşi exercită presiunea, încercând să-şi unească energiile ca să se completeze şi să devină echilibrate. Pentru fiecare acţiune există un egal şi un opus. Direcţia fluxului natural determină de câtă energie este nevoie pentru a aduce schimbări în favoarea sau împotriva echilibrului existent.
Aşadar suntem atraşi de ceva sau de cineva în măsura în care avem nevoie de el/ea pentru a ne completa, pentru a ne echilibra. Dacă atracţia este puternică înseamnă că fiinţa noastră se află într-o stare de dezechilibru şi caută exact acele energii care ar putea s-o ajute să se
echilibreze. La nivel atomic sau electronic, contrariile se atrag. Paradoxal, la nivel psihologic cei similari se atrag. Se spune că „ cei ce se aseamănă se adună”.
Câmpurile se pot magnetiza prin inducţie sau absorbţie.
Adesea oamenii se intreaba de ce nu manifesta ceea ce intentioneaza. Astfel, daca iti adresezi aceasta intrebare, exista cateva motive. Primul ar fi ca te simti separat de ceea ce vrei sa creezi, ca traiesti cu un sentiment de lipsa. Asta inseamna ca tu traiesti si simti emotii care nu au la baza
recunostinta, ci frica, mania, frustrarea si asa mai departe.
Al doilea motiv este ca acei hormoni care ne cauzeaza emotiile negative ne accentueaza simturile. Ca rezultat, noi ne concentram pe materie, obiecte si lucruri. Si pentru ca acolo unde ne este atentia, se afla si energia noastra, atunci toata energia noastra este investita in realitatea tridimensionala, accentuand ideea ca daca nu putem vedea creatia noastra – daca nu ne putem vedea bogatia, sanatatea, succesul – acestea nu exista. Daca vei crede aceasta, atunci esti separat de ele si nu se vor materializa pentru ca tu ai incetat sa le creezi. Din contra, vei crea opusul a ceea ce intentionezi. Poate ai intentia in minte, dar corpul tau este pe alta lungime de unda,
pentru ca traiesti in trecut. Asta pentru ca gandurile sunt modul de manifestare al creierului si se manifesta ca emotii in corp – si ceea ce gandesti si ceea ce simti constituie starea ta de a fi.

De aceea trebuie sa muncesti in fiecare zi , in mod consistent sa iti conditionezi corpul sa simta emotia acelei viitoare experiente create. Cand vei face acest lucru suficient de mult timp, nu te vei mai simti separat de creatia ta si nu vei mai avea sentimentul de lipsa. Te vei simti deja
conectat cu acea stare si aceasta va crea sentimetul de integrare. Daca vei intelege ca esti intreg –si acest sentiment de integrare aduce mai aproape creatia de tine – atunci ceea ce creezi nu mai
este seprat de tine ci parte din tine. Asa vor aparea rezultate in viata ta.
Dar daca gandul la ceea ce vrei iti creeaza un sentiment de separare si lipsa, atunci nu il vei crea
niciodata, pentru ca il vei tine mereu la distanta de tine. Ce poate aparea din aceasta stare in care tu speri, iti doresti, fortezi si incerci si mai mult, este o stare in care nu este loc pentru
necunoscut. De ce? Pentru ca tu anticipezi creatia ca aparand intr-un mod pe care tu il poti prezice. Esti inapoi in modelul newtonian si afara din modelul cuantic al imprevizibilului si
surprizei. Atunci cand aducem integralitatea in contextul creatiei, aceasta simte modelul creatiei inainte de se intampla. Daca simti deja emotiile inalte legate de viitorul imaginat de tine,
atunci il simti ca si cum s-ar fi intamplat deja. Rezultatul nu este un lucru, o actiune, ci o stare de a fi.
Daca nu iti doresti nimic, asta inseamna ca simti ca ai tot ceea ce iti doresti. Asta te atrage sa creezi – pentru ca gandurile sunt electrice si sentimentele sunt magnetice, si cum gandesti si te simti iti creeaza energia viitorului. Totalitatea a ceea ce gandesti si simti
reprezinta starea ta de a fi. Daca practici sentimentul de recunostinta si intregire suficient de mult timp, acesta devine starea ta de a fi – si atunci magicul se intampla.
Joe Dispenza

LEGEA REZONANTEI

Fiecare dintre gândurile noastre produce un anumit proces de rezonanţă. Dacă până ACUM dorinţele noastre nu s-au împlinit, dacă s-au petrecut lucruri în viaţa noastră pe care nu ni le-am
dorit, dacă ACUM suntem nefericiţi sau dacă am suferit înfrângeri, cauza ascunsă pentru toate acestea se afla în LEGEA REZONANTEI. Tot ceea ce ne-am dori am putea obţine, fiecare dintre
noi, chiar şi TU. Întrebarea este: Cum să facem asta ? 
“Sigur am să reuşesc!” 
“Cu nota asta slabă n-o să-mi găsesc loc de muncă.” 
“Viaţa mea a trecut.” 
“Sunt mult prea scund(ă).” 
“Sunt mult prea înalt(ă).” 
“Dacă află cum sunt cu adevărat, sigur mă va părăsi.” 
“Sper să rămână alături de mine.”
. “Sunt un prost, nu fac nimic cum trebuie.”
“Îmi urăsc corpul, sunt mult prea gras(a).”

“Sunt o naivă, n-o să reuşesc niciodată în viaţă.”
Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu asta. Toate aceste gânduri ale noastre produc
consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers, şi nu doar
în direcţia dorită, ci în toate direcţiile. Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în
drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison. Îşi caută deci, o energie asemănătoare cu
energia gândurilor noastre. Odată găsită, această energie va începe să vibreze la unison cu
energia emisă de noi.
Aceasta este cea mai importantă afirmaţie a LEGII REZONANTEI.
Fiinţele din jurul nostru, obiectele sau evenimentele nu se pot sustrage câmpului nostru energetic
tocmai datorită acestor procese de rezonanţă ocultă. Care este atunci avantajul că şi alte energii
să vibreze la unison cu energiile emise de noi ? Şi cu acestea trecem la a doua afirmaţie
importantă a LEGII REZONANTEI:
Ceea ce se aseamănă se adună.
Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă ocultă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră. De aceea, este foarte important pentru noi să fim conştienţi care sunt procesele de rezonanţă ocultă
pe care le declanşează gândurile noastre.
Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii, formează un fel de intenţie; astfel, emitem mereu informaţii către exterior, suntem precum o găleată
găurită. Ştiinţa a demonstrat că emitem şi recepţionăm continuu informaţii sub formă de particule de lumină.
Prin gândurile noastre noi emitem energie către exterior. Energia dorinţei, o energie ce tinde să
se materializeze. Întrebarea e: Ce-ar trebui de fapt să gândim ? Şi mai ales, ce ar trebui să gândim
despre noi înşine. Eu sunt un copil al lui Dumnezeu. Sunt plin(a) de dăruire şi aspiraţie.
Merit să fiu iubit(a) pentru că iubesc şi sunt plin(a) de iubire. Tot ceea ce gândim s-ar putea produce. Dar nu întotdeauna se petrece aşa,
chiar dacă ne dorim aceasta. Şi asta dintr-un motiv întemeiat. Căci la îndeplinirea dorinţelor
noastre, contribuie şi altceva în afară de gândurile noastre. Dacă nu luăm în seamă acest fapt vom
trăi mereu dezamăgiri.
Ar putea fi înspăimântător pentru unii oameni să realizeze câtă putere deţin, câte ar putea realiza
în viaţa lor doar prin ceea ce gândesc intens şi cu putere atât despre ei înşişi cât şi despre lumea
înconjurătoare. Doar ceea ce credem cu tărie, din profunzimile inimii se poate produce în această lume. Pentru că dorinţele noastre benefice să se împlinească trebuie să fim convinşi că ele se vor
realiza. Tot ceea ce îţi doreşti bun şi Divin se poate produce atunci când coborî această energie a dorinţei de la nivelul mental la nivelul inimii.
Pentru că dorinţele noastre benefice să se împlinească, e bine să trăim permanent o stare de fericire. Atunci când te simţi împlinit sufleteşte, energiile respective curg din inimă şi răspândesc în întreg trupul, fiind proiectate şi în spaţiul din jurul tău influenţând astfel oamenii
din jurul tău. Tot ceea ce e bun şi credem cu tărie, din toată inima, se va realiza, căci deţinem cea
mai puternică energie.

LEGEA DARUIRII

Universul operează prin intermediul schimburilor dinamice… Dăruirea şi primirea reprezintă aspecte diferite ale fluxului de energie care curge prin univers.
Prin voinţa de a dărui (consacra) ceea ce urmărim să dobândim, noi permitem libera circulaţie a energiei universale, a abundenţei energetice, în viaţa noastră.Tu goleşti mereu şi mereu acest fragil vas, dar îl umpli apoi cu viaţă nouă. Porţi tot timpul acest fluier micuţ, confecţionat dintr-o tulpină de trestie, prin peregrinările Tale, şi cânţi
la el melodii veşnic noi… Darurile Tale infinite coboară asupra mea, şi trebuie să le ţin în micuţele mele mâini. Epocile trec, dar Tu continui să curgi, fără ca vasul să se umple vreodată
până la limită.
Rabindranath Tagore, Gitanjali

Legea daruirii ar mai putea fi numită şi Legea dăruirii şi primirii, căci universul operează prin intermediul schimburilor dinamice. Nimic nu este static în univers. Corpul nostru se află într-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea
cosmosului; energia noastră este o expresie a energiei cosmice.
Fluxul vieţii nu înseamnă altceva decât interacţiunea armonioasă a tuturor elementelor şi forţelor care structurează câmpul existenţei. Această interacţiune armonioasă a elementelor şi forţelor din
viaţa noastră operează sub forma Legii dăruirii. Întrucât corpul şi mintea noastră, pe de o parte, şi universul, pe de altă parte, se află într-un schimb constant şi dinamic, blocarea circulaţiei
energiei ar fi similară cu oprirea circulaţiei sângelui. Atunci când sângele se opreşte din mişcare, el se coagulează, pierzându-şi astfel calităţile şi esenţa. De aceea, dacă doriţi să aveţi parte de bunăstare şi belşug, este important să dăruiţi şi să primiţi, lăsând energia dorinţelor
dumneavoastră să curgă liber prin viaţa dumneavoastră.
Aşadar, dacă blocăm circulaţia banilor, dacă singura noastră intenţie este aceea de a ne crampona de banii noştri şi de a-i depozita ca să ne bucurăm numai noi de ei, noi vom bloca de
fapt circulaţia energiei vieţii în propria noastră viaţă. Pentru ca energia să continuă să curgă către noi, este necesar să o lăsăm să circule liber. La fel ca un râu, banii trebuie să circule continuu,
căci în caz contrar vor începe să stagneze, să se coaguleze, sufocând însăşi forţa vieţii. Viaţa şi vitalitatea acestei forţe nu pot fi menţinute decât prin libera circulaţie a banilor.
Orice relaţie implică actul de a dărui şi de a primi. Dăruirea atrage după sine primirea, la fel cum primirea atrage după sine dăruirea. Ceea ce merge în sus va trebui să coboare la un moment dat, la fel cum ceea ce pleacă de la noi va trebui să se reîntoarcă mai devreme sau mai
târziu. De fapt, primirea nu este diferită de dăruire, căci dăruirea şi primirea sunt cele două feţe ale aceleaşi monede: fluxul energiei universale. Dacă veţi bloca acest flux (în orice direcţie), nu
veţi face altceva decât să vă opuneţi inteligenţei naturii.
Orice sămânţă conţine în ea promisiunea a o sută de păduri. Pentru aceasta trebuie ca ea să nu fie însă depozitată într-un sac. Este necesar ca inteligenţa ei să fie dăruită solului fertil. Prin
acest act de dăruire, energia ei invizibilă începe să curgă către manifestarea în planul material.
Cu cât veţi dărui mai mult, cu atât veţi primi mai mult, căci bogăţia universului va continua să circule astfel prin viaţa dumneavoastră. De fapt, tot ceea ce este cu adevărat valoros în viaţă nu face altceva decât să se multiplice continuu atunci când este dăruit. Dacă ceva nu se
multiplică prin dăruire, atunci nu merită să fie dăruit, nici primit. Dacă simţiţi că aţi pierdut ceva prin actul dăruirii, atunci darul nu a fost sincer, şi deci nu va provoca o creştere. Dacă dăruiţi ceva împotriva dorinţei dumneavoastră reale, actul dumneavoastră va fi golit de energie.
Altfel spus, intenţia care se ascunde în spatele dăruirii şi primirii are o importanţă vitală.Intenţia ar trebui să fie întotdeauna aceea de a da naştere la fericire, deopotrivă pentru cel care
dăruieşte şi pentru cel care primeşte, căci fericirea este sursa vieţii, şi de aceea ea generează creştere. Ceea ce se întoarce înapoi este direct proporţional cu intenţia necondiţionată de a dărui
din inimă. De aceea, actul dăruirii trebuie să fie plin de bucurie, iar starea dumneavoastră mentală ar trebui să fie una de continuă fericire odată cu fiecare act de dăruire. În acest fel,energia care stă la baza dăruirii se va amplifica de un mare număr de ori.
În realitate, practica Legii dăruirii este extrem de simplă: dacă doreşti să ai parte de bucurie, fă-i pe alţii să se bucure; dacă doreşti să ai parte de iubire, învaţă să-i iubeşti pe alţii; dacă doreşti atenţie şi apreciere, învaţă să-i apreciezi pe alţii, acordându-le atenţia ta; dacă doreşti
prosperitate materială, ajută-i pe cei din jur să devină prosperi. De fapt, calea cea mai uşoară de a obţine ceea ce doreşti constă în a-i ajuta pe alţii să obţină ceea ce doresc. Acest principiu se aplică în egală măsură indivizilor, corporaţiilor, societăţilor şi naţiunilor. Dacă doreşti să fii
binecuvântat cu tot ce este mai bun în viaţă, învaţă să-i binecuvântezi în tăcere pe cei din jur, ajutându-i să obţină tot ce este mai bun în viaţă.
Chiar şi gândul de a dărui, de a binecuvânta, sau o simplă rugăciune, au puterea de a schimba viaţa celor din jur, şi implicit pe a noastră. Explicaţia este simplă: dacă reducem corpul
nostru la starea sa esenţială, el devine un nod de energii şi informaţii într-un univers de energii şi informaţii. Noi nu suntem altceva decât noduri de conştiinţă localizate într-un univers conştient.
Cuvântul „conştiinţă” implică însă ceva mai mult decât energia şi informaţiile: el implică organizarea acestor energii şi a acestor informaţii sub forma vie a gândurilor. Altfel spus, noi suntem mănunchiuri de gânduri într-un univers gânditor. Iar gândurile au puterea de a
transforma.

Viaţa este dansul etern al conştiinţei care se exprimă pe sine sub forma schimburilor dinamice de impulsuri inteligente între microcosmos şi macrocosmos, între corpul uman şi corpul universal, între mintea umană şi mintea cosmică.
Învăţând să dăruim ceea ce dorim să obţinem, noi activăm şi regizăm dansul vieţii, imprimându-i o mişcare sublimă, vie, dinamică, ce constituie însăşi esenţa vieţii.
Cea mai bună cale de a activa Legea dăruirii – de a declanşa întregul proces al circulaţie – constă în luarea deciziei ca ori de câte ori intrăm în contact cu cineva, să-i dăruim ceva. Nu trebuie să fie neapărat un obiect material; poate fi o simplă floare, un compliment sau o rugăciune. De fapt, formele cele mai eficiente de dăruire sunt cele nemateriale. Daruri precum
afecţiunea, atenţia, respectul, aprecierea şi iubirea sunt cele mai preţioase între toate, şi ele nu costă nimic. Atunci când vă întâlniţi cu cineva, îi puteţi oferi în tăcere o binecuvântare, îi puteţi
dori fericire, bucurie, un surâs. Acest tip de dăruire tăcută este foarte puternic.Unul din principiile pe care le-am învăţat de la familia mea pe când eram copil,predându-l apoi mai departe copiilor mei, a fost acela de a nu intra niciodată în casa cuiva fără a-
i duce un cadou, fără a-i dărui ceva. Vă puteţi spune: „Cum să le dăruiesc altora, când deocamdată nu am destul nici pentru mine?” Le puteţi dărui totuşi o floare. O singură floare.Puteţi aduce o simplă felicitare pe care să scrieţi ce simţiţi pentru persoana respectivă. Puteţi face
un compliment. Puteţi spune o rugăciune.Luaţi decizia să dăruiţi oriunde v-aţi afla, tuturor celor cu care vă întâlniţi. Atât timp cât
veţi dărui, veţi primi. Cu cât veţi dărui mai mult, cu atât mai mare va deveni încrederea dumneavoastră în efectele miraculoase ale acestei legi. Cu cât veţi primi mai mult, cu atât mai
mare va deveni capacitatea dumneavoastră de a dărui. Adevărata noastră natură este conectată la bogăţia universală. Noi suntem bogaţi în mod natural, căci natura răspunde tuturor dorinţelor şi nevoilor. În realitate nu ne lipseşte nimic, căci natura noastră esenţială este similară cu câmpul potenţialităţii pure şi al posibilităţilor infinite. De aceea,
conştientizaţi faptul că sunteţi deja bogat, indiferent cât de puţini bani aveţi, căci adevărata sursă a bogăţiei este câmpul potenţialităţii pure, este conştiinţa care ştie cum să împlinească orice nevoie, inclusiv nevoia de fericire, de iubire, de râs, de pace, armonie şi cunoaştere. Dacă
urmăriţi mai întâi de toate aceste lucruri – nu numai pentru dumneavoastră, ci pentru toţi cei din jur – tot restul va veni de la sine.

LEGEA EFORTULUI MINIM

Inteligenţa naturii funcţionează fără nici cel mai mic efort… în armonie, în iubire, fără anxietate.
Atunci când cultivăm forţele armoniei, bucuriei şi iubirii, noi putem crea succesul şi bunăstarea fără efort.
O fiinţă centrată în Sine cunoaşte fără a se deplasa nicăieri, vede fără să privească şi realizează fără să înfăptuiască.
Lao Tse

Această lege are la bază maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon. Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non- rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii. Învăţând această lecţie de la natură, noi
putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.
Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu.
Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu
o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe o anumită orbită. Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze.
Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.
În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel
spus, cea mai slabă intenţie a lui este suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât expresii ale Legii efortului minim. Inteligenţa naturii funcţionează fără efort, fără fricţiuni, în mod spontan. Ea nu este liniară, ci intuitivă, holistică şi are capacitatea de a inspira. Atunci când suntem în armonie cu
natura, când suntem ferm stabiliţi în cunoaşterea Sinelui, putem folosi cu uşurinţă Legea efortului minim.
Efortul devine minim atunci când acţiunile noastre sunt motivate de iubire, căci natura este creată de energia iubirii. Ori de câte ori urmărim puterea şi controlul celor din jur, noi
cheltuim energie. Atunci când urmărim banii sau puterea de dragul egoului, noi ne risipim energia urmărind iluzia fericirii, în loc să ne bucurăm de fericirea pe care ne-o oferă momentul
prezent. Atunci când urmărim să obţinem bani numai pentru un profit personal, noi ne tăiem singuri fluxul de energie care comunică cu fiinţa noastră interioară, blocând astfel manifestarea
inteligenţei naturii. Atunci când acţiunile noastre sunt motivate însă de iubire nu se mai produce nici o pierdere de energie. Dimpotrivă, energia noastră se multiplică atunci infinit, generând un surplus de energie de care ne putem bucura, canalizându-l pentru a crea orice dorim, inclusiv o
prosperitate nelimitată. Corpul fizic poate fi comparat cu un aparat pentru controlul energiei: el poate genera, stoca şi multiplica energia de care dispunem. Dacă învăţăm cum să generăm, să stocăm şi să ne
multiplicăm energia într-o manieră eficientă, noi putem crea oricâtă prosperitate dorim. Cea mai mare cantitate de energie este consumată de atenţia egoului. Atunci când punctul de referinţă
interior este egoul, când urmărim puterea şi controlul asupra celorlalţi, sau simpla lor aprobare, noi ne risipim energia într-o manieră distructivă.
Dacă această energie este eliberată, ea poate fi redirecţionată şi folosită pentru a crea orice dorim. Dacă punctul de referinţă interior devine spiritul, dacă devenim imuni la critici şi netemători în faţa provocărilor, noi putem cultiva puterea iubirii, folosind în mod creator energia
de care dispunem pentru a crea bunăstare şi pentru a experimenta evoluţia spirituală.
În Arta de a visa, Don Juan îi spune lui Carlos Castaneda: „… cea mai mare parte a energiei noastre se pierde în cultivarea importanţei de sine… Dacă am fi capabili să reducem o parte din această importanţă de sine, s-ar putea petrece două lucruri extraordinare. Pe de o parte, noi ne-am elibera energia de blocajul generat de ideea iluzorie a propriei noastre măreţii; pe de
altă parte, am beneficia de suficientă energie pentru a… putea surprinde o parte din adevărata măreţie a universului”.
Legea efortului minim are trei componente. Este vorba de trei aspecte pe care le putem pune în aplicare pentru „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. Primul element este acceptarea.
Este suficient să ne luăm următorul angajament: „Astăzi îi voi accepta pe toţi oamenii care îmi vor ieşi în cale, toate situaţiile care se vor petrece, toate circumstanţele şi evenimentele care se
vor întâmpla”. Acceptarea înseamnă să realizăm faptul că momentul prezent este exact aşa cum trebuie să fie, pentru simplul motiv că întregul univers este aşa cum trebuie să fie. Clipa de faţă –
cea pe care o experimentăm chiar acum – este rezultatul şi apogeul tuturor momentelor pe care le-am experimentat în trecut. Momentul prezent este cel care este pentru că întregul univers este
cel care este. Atunci când ne luptăm împotriva momentului prezent, noi ne luptăm de fapt împotriva întregului univers. În loc să procedăm astfel, mai bine am lua decizia ca astăzi să nu ne luptăm
împotriva universului, împotrivindu-ne clipei prezente. Altfel spus, acceptarea de către noi a momentului prezent trebuie să fie totală şi necondiţionată. Lucrurile trebuie acceptate aşa cum
sunt, nu aşa cum am dori noi să fie în momentul prezent. Este foarte important să înţelegem acest
principiu. Noi putem dori ca lucrurile să stea altfel în viitor, dar în acest moment trebuie să le acceptăm aşa cum sunt.
Atunci când ne simţim frustraţi sau supăraţi din cauza unei persoane sau a unei situaţii, nu trebuie să uităm că noi nu reacţionăm de fapt la persoana sau la situaţia respectivă, ci la propriile noastre sentimente legate de persoana sau situaţia în cauză. Ele sunt propriile noastre
sentimente şi nu au nimic de-a face cu eventuala greşeală a altcuiva. Abia atunci când vom înţelege perfect această realitate simplă vom fi pregătiţi să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce simţim şi să încercăm să schimbăm aceste sentimente. La fel, dacă acceptăm o situaţie
exact aşa cum este, devenim pregătiţi să ne asumăm responsabilitatea pentru ea şi pentru toate evenimentele prin care trecem şi pe care le considerăm probleme personale.
Primul element ne conduce către cea de-a doua componentă a Legii efortului minim: responsabilitatea. La ce se referă această responsabilitate? Responsabilitatea înseamnă să nu
condamni pe nimeni sau nimic pentru situaţia în care te afli, nici chiar pe tine însuţi. Atunci când
acceptăm circumstanţele date, situaţia care există, responsabilitatea se transformă în capacitatea
de a da un răspuns creativ la situaţia dată (cea care există aici şi acum). Orice problemă conţine în sine sămânţa unor noi oportunităţi. Conştientizând acest lucru, putem porni de la momentul
prezent, transformându-l într-o situaţie mai bună, mai favorabilă pentru noi.
În acest fel, orice situaţie problematică poate deveni o ocazie de a crea ceva nou şi frumos, şi orice persoană enervantă se poate transforma într-un maestru pentru noi. Realitatea nu este altceva decât o interpretare. Dacă optăm pentru a interpreta realitatea în acest fel, vom
constata că în jurul nostru există o sumedenie de maeştri şi nenumărate ocazii de a evolua.
Indiferent dacă ne confruntăm cu un tiran, cu o persoană enervantă, cu un prieten sau un duşman, important este să nu ne pierdem cumpătul, să rămânem neschimbaţi: „Acest moment
este exact aşa cum ar trebui să fie”. Orice relaţii am atras în viaţa noastră în clipa prezentă, ele reprezintă cu siguranţă cele de care avem cea mai mare nevoie acum. În spatele tuturor evenimentelor există o semnificaţie ascunsă, care serveşte propriei noastre evoluţii.
Cel de-al treilea element al Legii efortului minim este renunţarea la apărarea propriilor
puncte de vedere, care se referă la o centrare a conştiinţei în starea de renunţare, în lipsa oricărei reacţii de apărare, ceea ce înseamnă că am transcens nevoia de a-i convinge pe ceilalţi de
propriul nostru punctul de vedere. Dacă îi veţi observa pe cei din jur, veţi constata că ei îşi pierd 99% din timp în încercarea de a-i convinge pe ceilalţi de dreptatea lor. Dacă renunţaţi la nevoia de a vă apăra punctul de vedere veţi dobândi o stare de libertate, căpătând acces la un rezervor
imens de energie pe care o risipeaţi înainte în încercarea de a-i convinge pe ceilalţi.
Ori de câte ori devenim defensivi, când îi blamăm sau îi criticăm pe cei din jur, când refuzăm să acceptăm sau să ne abandonăm clipei prezente, viaţa noastră întâmpină o anumita rezistenţă. Se ştie că atunci când ne lovim de un obstacol, dacă încercăm să-l forţăm, rezistenţa
nu face altceva decât să crească. Toată lumea cunoaşte parabola cu stejarul care a stat drept şi neclintit în faţa furtunii, rupându-se în două, în timp ce trestia mlădie s-a îndoit în faţa vântului dar a rezistat.
Renunţaţi complet să vă mai apăraţi punctul de vedere. Atunci când nu aveţi un punct de vedere de apărat, nu aveţi cum să daţi prilejul unei certe. Dacă veţi practica în permanenţă acest lucru, dacă renunţaţi să vă mai luptaţi şi să opuneţi rezistenţă, veţi putea experimenta plenar
momentul prezent, ceea ce reprezintă un mare har. Cineva mi-a spus odată: „Trecutul este istorie,viitorul este un mister, iar momentul prezent este un dar ” .

Dacă veţi îmbrăţişa momentul prezent, fuzionând cu el, veţi experimenta o stare incredibilă, sinonimă cu extazul, şi veţi sesiza scânteia de viaţă care există în orice fiinţă vie.
Odată cu această experienţă nouă, în care tot ceea ce există în jur capătă viaţă şi vă vorbeşte, în dumneavoastră se va naşte o bucurie nouă şi vă va fi uşor să renunţaţi la teribila povară a
resentimentelor, a dorinţei de apărare şi de răzbunare. Numai atunci inima dumneavoastră va deveni uşoară, senină, fericită şi liberă.
În această stare de libertate dublată de fericire veţi şti în inima dumneavoastră, fără nici o îndoială, că tot ceea ce vă doriţi vă stă la dispoziţie, oricând vă doriţi, căci dorinţa dumneavoastră
se va naşte dintr-o lume a fericirii, nu a anxietăţii şi fricii. Nu aveţi nevoie să vă justificaţi în faţa nimănui; va fi suficient să vă declaraţi intenţia în faţa conştiinţei dumneavoastră şi veţi putea experimenta fericirea, împlinirea, libertatea şi autonomia în fiecare clipă a vieţii dumneavoastră.
Angajaţi-vă deci să urmaţi calea non-rezistenţei. Aceasta este calea pe care merge necontenit natura, prin care inteligenţa ei se manifestă spontan, fără fricţiuni sau eforturi. În clipa în care veţi realiza minunata combinaţie între acceptare, responsabilitate şi non-rezistenţă, tot
ceea ce veţi trăi vi se va părea uşor şi lipsit de eforturi.
De îndată ce vă veţi deschide faţă de toate punctele de vedere – fără să vă ataşaţi rigid de vreunul dintre ele – visele şi dorinţele dumneavoastră vor curge în sensul dorinţelor naturii. Veţi putea emite atunci intenţiile pe care le doriţi, fără ataşament, aşteptând apoi momentul potrivit
pentru ca ele să se împlinească de la sine. Puteţi fi convins că la momentul pe care universul îl consideră potrivit, dorinţele dumneavoastră se vor manifesta. Aceasta este Legea efortului
minim.

LEGEA KARMEI

Orice acţiune generează o forţă energetică ce se va întoarce asupra noastră în acelaşi fel… Noi culegem ceea ce semănăm.
Atunci când optăm pentru acţiuni ce le aduc celor din jur fericire şi succes, fructele naturale ale karma-ei noastre vor fi fericirea şi succesul.
Karma este afirmarea eternă a liberului arbitru al omului… gândurile, cuvintele şi faptele noastre sunt firele ţesăturii pe care o ţesem singuri în jurul nostru.
Swami Vivekananda

Karma înseamnă simultan acţiunea şi consecinţele ei, cauza şi efectul, căci orice forţă generează o forţă de răspuns, care se întoarce asupra noastră cu aceeaşi putere. Toată lumea a auzit expresia „Cine seamănă culege ceea ce a semănat”. De aceea, este limpede că dacă dorim
să avem parte de fericire în viaţa noastră, noi trebuie să învăţăm mai întâi cum să semănăm seminţele care vor crea această fericire. Altfel spus, karma implică o alegere conştientă
(angrenarea liberului arbitru).

Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem
acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă.
Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri
inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce. Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.
Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt
declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile. Aceste reflexe condiţionate nu diferă prin nimic de faimoasa condiţionare a lui
Pavlov. Pavlov a demonstrat că dacă îi dai în fiecare zi de mâncare unui câine în timp ce suni un clopoţel, foarte rapid acesta va începe să saliveze la simplul auz al clopoţelului, întrucât învaţă să
asocieze un stimul cu celălalt. Ca rezultat al condiţionării lor, majoritatea oamenilor învaţă răspunsuri repetitive şi predictibile la stimulii din mediul înconjurător. Reacţiile lor sunt declanşate automat de oameni
şi evenimente, iar ei uită că la urma urmei, aceste reacţii rămân simple opţiuni care le stau în permanenţă la dispoziţie. Ei fac aceste alegeri, dar inconştient. Dacă ne distanţăm pentru o clipă şi contemplăm opţiunile pe care le alegem, chiar în clipa când le alegem, întregul proces trece din zona inconştientului în cea a conştiinţei. Acest procedeu
de alegere conştientă prin detaşare şi contemplare are o putere incredibilă.
Atunci când facem o alegere – indiferent care – noi ne putem pune două întrebări: mai întâi: „Care sunt consecinţele alegerii pe care sunt pe punctul de a o face?” În inima noastră noi vom cunoaşte imediat răspunsul la această întrebare. În al doilea rând: „Ne va face mai fericiţi,
pe mine şi pe cei din jur, această alegere a mea?” Dacă răspunsul este afirmativ, putem merge mai departe cu alegerea noastră. Dacă el este însă negativ, dacă opţiunea noastră ne poate face nefericiţi, pe noi sau pe cei din jur, cel mai bine este să nu o luăm. Nimic mai simplu!
Din întreaga infinitate de opţiuni care ne stau în permanenţă la dispoziţie nu există decât una singură care ne poate face deopotrivă fericiţi pe noi înşine şi pe cei din jur. Această decizie corectă este cea care ne va conduce la un comportament spontan corect. Acţiunea spontan corectă este acţiunea justă întreprinsă la momentul potrivit. Ea reprezintă răspunsul corect la
orice situaţie care se petrece. Beneficiile ei vor fi simţite pe loc de autorul acţiunii, dar şi de cei care sunt influenţaţi de ea.

Universul aplică un mecanism extrem de interesant pentru a ne ajuta să luăm deciziile cele mai corecte în mod spontan. Acest mecanism este legat de senzaţiile noastre corporale. Corpul nostru experimentează două tipuri de senzaţii: una de confort, cealaltă de disconfort. În clipa în care faceţi o alegere în mod conştient, urmăriţi cu atenţie reacţiile corpului
dumneavoastră; întrebaţi-l: „Ce se va întâmpla dacă voi lua această hotărâre?” În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de confort, este limpede că aţi luat hotărârea justă. În cazul în care
corpul vă trimite un mesaj de disconfort, cel mai bine este să nu luaţi decizia respectivă. Există oameni care simt aceste mesaje de confort şi de disconfort în zona plexului solar, dar cei mai mulţi le simt la nivelul inimii. De aceea, ori de câte ori trebuie să luaţi o decizie,
focalizaţi-vă atenţia asupra inimii şi întrebaţi-o ce trebuie să faceţi. Aşteptaţi apoi răspunsul, sub forma unei senzaţii fizice. Oricât de slab ar fi, acesta va veni cu siguranţă.
Numai inima poate cunoaşte răspunsul corect. Foarte mulţi oameni cred că inima este patetică şi sentimentală. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Inima este intuitivă, holistică, relaţională şi contextuală. Ea nu abordează realitatea în termeni de învins şi învingător, ci operează direct la computerul cosmic – câmpul potenţialităţii pure, cunoaşterea pură, puterea de organizare infinită – de unde preia toate informaţiile de care are nevoie. De multe ori ea nu pare deloc raţională, dar inima are o capacitate de calcul care depăşeşte cu mult în precizie limitele gândirii raţionale.
Legea karma-ei poate fi aplicată inclusiv pentru a face rost de bani, pentru prosperitate,pentru toate lucrurile bune pe care le doriţi. Dar mai întâi de toate trebuie să deveniţi conştienţi de faptul că viitorul dumneavoastră este generat de alegerile pe care le faceţi în fiecare clipă din
viaţa dumneavoastră. Dacă veţi face acest exerciţiu de conştientizare în mod regulat, veţi putea aplica plenar Legea Karmei. Cu cât veţi deveni mai conştient în alegerile pe care le faceţi, cu atât mai multe decizii corecte veţi ajunge să luaţi, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru cei din
jur. Ce se întâmplă însă cu karma din trecut şi cum ne influenţează ea prezentul? Există numai trei răspunsuri la această întrebare. Mai întâi de toate, este necesar să ne plătim datoriile.
Este exact ceea ce fac marea majoritate a oamenilor, inconştient desigur. Această reacţie este la rândul ei o opţiune, pe care o putem prefera sau nu. De multe ori plata vechilor datorii implică
foarte multă suferinţă, dar Legea karma-ei afirmă că nici o datorie nu poate rămâne neplătită.Contabilitatea pe care o ţine universul este perfectă, iar schimburile de energie curg în sensul compensării acestor datorii.
Cea de-a doua opţiune pe care o putem alege constă în transmutarea şi transformarea karma-ei noastre într-o experienţă mai plăcută. Există un proces foarte interesant prin care ne putem întreba, atunci când ne plătim o datorie karma-ică: „Ce anume pot învăţa din această
experienţă? De ce se întâmplă acest lucru şi care este mesajul universului pentru mine? Cum aş putea transforma această experienţă în ceva util pentru mine şi pentru ceilalţi oameni?”

Prin această atitudine noi putem căuta seminţele unor oportunităţi noi, asociindu-le apoi cu dharma noastră, cu scopul nostru în viaţă, despre care vom vorbi atunci când vom aborda cea de-a Şaptea Lege Spirituală a Succesului. Acest proces ne permite să ne transmutăm karma într-o
expresie nouă.
De pildă, dacă ne rupem piciorul în timp ce jucăm sport, ne putem întreba: „Ce pot învăţa din această experienţă? Care este mesajul pe care mi-l transmite universul?” Poate că mesajul constă în faptul că trebuie să încetinim puţin ritmul şi să fim mai atent cu corpul nostru. Dacă
dharma noastră constă în a-i învăţa pe ceilalţi ceea ce ştim, pornind de la întrebarea: „Cum i-aş putea ajuta pe semenii mei pornind de la această experienţă?”, ne putem decide să scriem o carte
despre sport, sau putem crea nişte pantofi mai siguri, ori nişte suspensoare care să prevină
accidente de felul celui care ni s-a întâmplat nouă.
În acest fel nu numai că ne plătim datoria karma-ică, dar transformăm elementul advers într-un beneficiu care ne poate aduce bunăstare şi împlinire. Asta înseamnă transmutarea karma- ei într-o experienţă pozitivă. Nu se pune problema de a scăpa complet de karma, ci de modificare a atitudinii noastre faţă de episodul karma-ic respectiv, generând astfel o karma nouă, pozitivă.
Cea de-a treia modalitate prin care ne putem trata karma constă chiar în transcenderea ei. A-ţi transcende karma înseamnă a deveni independent faţă de ea. Calea prin care ne putem transcende karma constă în experimentarea permanentă a Sinelui sau a Spiritului. Procesul ar
putea fi asemănat cu spălarea unei rufe murdare într-un curent de apă curată. Ori de câte ori o spălăm, câteva pete de pe ea dispar. Cu cât o spălăm mai des, cu atât mai curată devine. În mod similar, seminţele karma-ei pot fi spălate sau transcense prin intrarea în starea de vid şi revenirea în lumea manifestată. Evident, acest lucru nu poate fi realizat decât prin practica meditaţiei.
Orice acţiune reprezintă de fapt un episod karma-ic. Băutul unei ceşti de cafea reprezintă un episod karma-ic. Acţiunea respectivă generează o amintire, care are capacitatea sau potenţialitatea de a genera apoi dorinţa (de a relua acţiunea respectivă). Programul operaţional
(sofware-ul) al sufletului nostru este aşadar alcătuit din karma, memorie şi dorinţă. Sufletul nostru este un nod de conştiinţă care poartă în el seminţele karma-ei, amintiri şi dorinţe. Devenind conştienţi de manifestarea acestor seminţe, putem deveni un generator conştient a propriei noastre realităţi. Făcând în mod conştient alegerile, putem începe să generăm acţiuni
care să reprezinte o evoluţie pentru noi, dar şi pentru cei din jurul nostru. Asta este tot ceea ce
avem de făcut. Atât timp cât karma are un sens evoluţionist (progresiv) – deopotrivă pentru Sine şi pentru cei afectaţi de Sinele nostru – fructele ei vor fi fericirea şi succesul.