Ce te anima in valsul cu creatiile tale?
Simt ca fac ceea ce ii face bine sufletului meu. Ma bucur ca vad clientele zambind, ma bucur cand trec oamenii pe strada si admira o vitrina facuta de mine, ma bucur cand produc un spot si am tot felul de idei salvatoare la decor sau viziune. Ma anima tot ce fac, nu stiu daca ceea ce fac amprenteaza atat de mult ambientul incat sa consider ca este “o creatie”. Singurul ucenic sau adevarat mostenitor al acestor zbateri artistice va fi doar Eva, care parcurge procesul cu mine si poate va simti nevoia de frumos atat de mult cum o resimt eu.
Care este povestea ta?
Povestea mea a inceput la umbra ta, de care cumva am vrut sa scap. Nu am vrut sa fac nimic din ceea ce ai facut tu, poate pentru ca eram comparate de prea multi oameni: parinti, invatator, diriginte, meditator. Parcursul a fost rupt, smucit, eram calauzita doar pe o cale batuta: umanism, pedagogie. Faptul ca am devenit ceea ce sunt este datorita puterii de a nu ma supune, pe care am dezvoltat-o timpuriu. Cand ma uit in spate, am numai bucurie: am fost insotita in toata calatoria mea de prieteni incredibili, am avut noroc sa pot zbura, am facut tot ce mi-am promis sa fac, m-am fortat din toate punctele de vedere si intotdeauna am reusit. Sunt ceea ce am vrut sa devin, in cea mai buna si puternica versiune a mea….. iar tot acest drum, punctat sau neincapator, zburdalnic sau ploios ma defineste perfect: eu nu as fi putut avea o evolutie previzibila iar startul pe care l-am avut a ajutat foarte mult. Este, pe scurt, o poveste insotita de iubiri importante, de prietenii profunde si de evolutie profesionala de la economist, la voluntar, la producator, decorator, vanzator, trainer, orice domeniu in care interactionezi cu oamenii, in care imi folosesc creierul si mai ales, ochiul estet ( care a si devenit magia mea). Baletul meu intre profesii mi-a fost reprosat si pus sub umbrela “superficialitatii”. In timp insa, impinsa si de acest unghi social, am invatat sa folosesc toate informatiile care “pareau” inutile si sa-mi asum nu titlul de expert ci de om bun la tot ce-i place sa faca …si din complex s-a transformat in privilegiu sau in povestea unui suflet boem.
De ce Rogue?
Rogue este acel animal care pleaca de langa turma. Este derbedeul, poate fiul risipitor, prototipul neincadrat. Sunt eu, de fapt. In felul in care ma imbrac, cum imi proiectez viata, cum privesc arta si moda, consumismul, filozofia mea hedonista si toata rebeliunea din personalitatea mea. Exista oameni care ma admira, ma copieaza, oamenii care vor sa aibe bratari ca ale mele, sa isi faca tatuaje, sa calatoreasca unde am calatorit eu, cred ca am o putere inspirationala care vine si din placerea mea de a trai, a da, a povesti, a ma bucura cu altii,,, iar eu chiar as vrea sa imbrac oameni care inteleg acest stil de viata. Sa-l povestesc si apoi sa-l traim impreuna, prin acest legamant al gustului vestimentar si increderii pe care ei mi-o ofera.
Ce vrei sa aduci in puzzle-ul vestimentar?
Hainele pe care le vand eu sunt “aduse” deja, cineva a spus o poveste. Eu adun ceea ce este comun sau intrigant la aceste povesti. Eu vreau sa le invat sa se uite in oglinda, sa se iubeasca asa cum sunt si haina pe care o aleg din magazinul meu sa-i poarte povestea (ei) mai departe. Practic, as vrea ca aceste haine sa-i fie clientei Rogue unul dintre cei mai buni companioni in viata.