La varsta de 27 ani( in 2001) dupa multe luni in care ma tot perpeleam in valul unei decizii ce se topea in lumina zilei parca strapunsa de aripa adevarului, am aterizat in bratele manastirii Bistrita cautand icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana, insa gasind altceva…moaste dezvelite pentru o trinitate constituita atunci, un preot francez mai in varsta cu sotia lui si eu, fiica.
Am atins trupul frumos …radiind…. cu delicatete si uimire, sarutand mana care avea sa-mi schimbe destinul dar sa-mi salveze si viata cateva zile mai incolo.
Scuturata de un fior care parca mi-a electrocutat interiorul m-am retras in camera traind intr-un fel extatic dar si in uimire, fara grai, fimul vietii mele in sens invers, derulat de aceasta mana si un pic altfel, clipocind in filele in care nu fusesem prezenta in divinul din mine. Eram parca intr-o intalnire cu Cerurile, trasa de manaca de insusi Sfantul.
In spatiul descris de hotelul manastirii am scris o carte rapid si in mare entuziasm pe parcursul celor cateva zile avand un ritm uluitor si coplesindu-ma prin informatie, carte pe care nu am avut curajul sa o public ea ramanand in mine in structurile mele ca o imagine-far un fel de mesager pentru calea pe care aveam sa o imbratisez la putin timp unind psihologia si pedagogia clasica cu spiritualitatea marturisind in centrul triunghiului Omul radiant.. constient de posibilitatile lui prin insasi valsul cu Marea Sfera Centrala.
Aceasta a fost o doua piesa de puzzle care m-a ajutat sa configurez noul drum eu aflandu-ma atunci intr-o intersectie de viata rotindu-ma la semafor si nevazand nici o clipa culoarea rosie… in mare suferinta si complet ratacita.
Pe parcursul celor cateva zile sfantul mi-a vorbit in clarul sufletul aprinzand ceva in mine ceva ce era acolo de multa vreme asteptand paca aceasta intalnire, chemand-o in drag ceresc si implorand degetul divin care sa-mi arate directia.
Am aterizat intr-o zi de luni chemata de Ceruri si vineri am plecat incantata dar si speriata pentru ca mainile mi se umflasera dar si picioarele si nu stiam ce inseamna acest lucru asa ca m-am grabit spre Bucuresti lasand un pic varfurile de Sens, sa astepte.
In gara la Valcea am simtit ca mi se face rau, am luat bagajul si l-am lasat in camera speciala si dupa ce am dat banutii am cazut stiind ca nu e nimeni dupa mine, eram doar si eu si persoana care imi luase greutatea, am plecat parca pentru a relua firul divin ce se tesuse pana atunci, am murit pentru cateva clipe desarhivand ceva in mine, o borna de Sens pe care nu am mai uitat-o ….e acolo, stralucind pe Cale, ca o floare de lumina.
Cand am deschis ochii doua maini imi tineau capul, aceleasi maini pe care le sarutasem cu cateva zile inainte, mainile Sfantului.
M-am intors in lume mai inspirata si mai increzatoare….. deja pe Drum in mare bucurie.
De la 27 la 32 de ani am trecut prin multe scoli de spiritualitate si intr-un anumit moment in jocul cosmic am ajuns din nou aici la Bistrita alaturi de cineva drag atunci stiind ca este doar un Om minunat in timp devenind colegul meu de banca.
Am stat cateva zile aici impreuna si sufletele noastre zburdau, fiecare cuvant ne intregea, totul glasuia, bucuria regasirii era reala si plina de Sens… Sfantul fiind in adevar, protectorul, nasul si indrumatorul nostru. De aici am plecat cu acel sentiment de Acasa zamislit in cupa reamintirii de triunghiul format din Grigore Decapolitul( Tatal)- Valentin(Fiul) si Camelia(fiica) in centrul caruia adevarata iubire ni s-a aratat.
Ceea ce nu v-am spus este ca in prima mea intalnire cu aceste locuri m-am dezlegat de o poveste dureroasa insa plina de talc pentru ca apoi la timpul potrivit sa se coaca insasi Drumul si apoi Omul sub degetul Sfantului, in mare drag, conlucrand.
Duminica pe 16 nov 2014 … fiind din nou la Bistrita si intrand in tesatura aurie a Cerurilor am simtit ca pot prin miscare sa rostesc mantra, simbolul, insasi Centrul, lasandu-ma ghidata si experimentand o fuziune minunata cu Totul, o marturisire in Unime fara grai doar prin miscari de tip spirala, petala, cerc, ceva dintr-o poezie cantata, regasita, iubita in taina sufletului demult si acum intoarsa.
In manastirea tainica, lumina a impletit entuziasmul, cautarea, bucuria in insasi valsul cosmic aratand in despletire ca fiecare simbol este viu, ca fiecare mantra este miscare in adevar, este curgere si incantare in ochiul divin.