Intr-un articol anterior vorbeam despre triungiul marturisirii ca poarta de elevare prin care noi putem trece facand spovedania la un preot ortodox cu har, la un initiat si direct la SFANTA TREIME.
Nu ezitati ramanand agatati in trairi, ganduri, greseli, cosmaruri, boli care va apasa DESTINUL, AERUL, VIATA. Accesati aceasta poarta prin simpla intentie si vi se vor deschide toate oportunitatile pentru a intalni oamenii potriviti, locurile optime, momentele inaltatoare in care INTERIORUL vostru se va deschide pentru a spune tot ce il apasa si mai ales pentru a fi dezlegat. Un suflet usor si zburdalnic desface toate darurile, harurile, potentele noastre Initiale de Altadata si de Acum implinind cel mai INALT VIITOR al nostru.
Mergand in Bucegi acum mai bine de o saptamana, chemata de taina locurilor si mai ales de SFINX, entitate-paznic dar si preot in TEMPLUL KOGAIONULUI, mi-am inceput povestea cu GROTA PUSTNICULUI, coborand parca in strafundurile subconstientului meu din aproape in aproape, cu GRATIA ALATURI pana la OCHIUL LUI ZAMOLXE , un bol de apa incrustat in maretia pesterii, unde mi-am adapat sufletul si mi-am limpezit mintea pentru a face urmatorii pasi, nestiuti dar boltitori care mi se revelau si taceau in acelasi timp, venind si plecand articuland un fir dumnezeiesc pe care il alesesem sa il urmez.
IESIND din mangaierile PESTERII, cu hainele murdare si chipul plutind, in gura de viata de la intrare, trupul meu a amutit, aerul s-a oprit si ingerul meu pazitor mi-a soptit…..ACUM SPOVEDESTETE! Am ingaimat……stins…..CUI? si pana sa aflu…. in ochii sufletului mi-a aparut MELCHISEDEC, intr-o lumina alb-argintie, cu chipul vechi, frumos, brazdat de cunoastere.
Am inceput sa spun tot ce nu mai stiam, nu-mi mai aminteam dar parca era acolo, al meu si nu ma lasa sa zburd, inchizandu-mi zambetul, arzandu-mi cautarile, stingandu-ma….. Si parca nu eu vorbeam in interior ci ingerul meu scotea la suprafata toate incalcarile, pierzaniile, ratacirile de ACUM si de ALTADATA intr-o ordine perfecta, revelatoare si izbavitoare. Taceau gura si piciorul insa sufletul si spiritul eliberau in unde, bolile mele, ranile mele, mortile mele. Am stiut in clipa aceea ca fara aceasta SPOVEDANIE nu as fi putut intra in TEMPLUL KOGAIONULUI, POARTA ACEASTA SE DESCHISESE SI ERAM INVITATA SA O TREC sI numai astfel puteam accesa tainele locului. In fosnetul marturisirii am simtit imbratisarea CERURILOR si parca UNUL ERAM CU TOTUL si ce miracol UNUL.
Am plecat dansand cu aerul, atingand fiecare colt de viata, multumind, lacramand, vazand.
INTORCANDU-MA LA SCHIT unde urma sa ramanem in prima noapte am intrebat pe parintele staret daca ma poate impartasi caci ma spovedisem cu cateva zile inainte si la duhovnicul meu ortodox. Dar parca nu se mai legau lucrurile….se complicau deodata…..L-AM CHEMAT PE MELCHISEDEC care era inca ACOLO si l-am intrebat ce sa fac. RASPUNSUL A FOST PROMPT: FA-TI IMPARTASANIA. AI INCREDERE, SUNT CU TINE.
M-am lasat apoi purtata de tandretea unui foc in care parca s-au mai ars niste credinte limitative, nelinisti, hauri si in inima noptii m-am dus in sfarsit in camera in care se nevoisera candva, calugari, sa-mi las trupul sa-si adune fortele…. pentru a intampina sprinten urcusurile din urmatoarele zile…..insa somnul de altfel scurt si hranitor mi-a fost vizitat de un chip frumos de nevoitor care venea in camera si tot lasa cate ceva pentru noi…..
A doua zi am pregatit impreuna cu prietenele si surorile mele intru spirit, sfanta impartasanie si in mare dragoste si frumusete l-am simtit venind pe MELCHISEDEC si binecuvantand, sufletele noastre in zborul lor……..
ASA A INCEPUT calatoria in BUCEGI cu POARTA MARTURISIRII si multe revelatii-cadouri pe drumul catre CENTRU. Si credeti-ma n-am simtit decat bucurie si liniste urcand, parca scapasem odata cu rucsacul grijilor si de iluzia oboselii…..iar comunicarea cu entitatile de lumina care se afla aici……a fost un minunat cantec al iubiririi regasite si implinite. Din nou ACASA si NOI-UNUL!
TOTUL E DESCHIS AZI PENTRU MARETIA DE MAINE…….dar oare vrem in adevar SA FIM?