Urmam un drum alb-argintiu copacii imbracati si ei in alb conducandu-ma intr-o gradina mica, patrata cu o fantana din care veneau multa limpezire, prospetime, acorduri minunate si o mireasma aparte. O bancuta mica verde parca ma astepta sa ma asez si sa-mi graiasca.

M-am lasat atinsa de clipocire si la putin timp am putut vedea ….plutind pe carare, pe Tata.

Era imbracat cu ie cusuta cu fir rosu si pieptar maro, chipul mult mai tanar, pantaloni albi si un zambet care parca ii inunda toata pasirea.

Tata nu te-am vazut niciodata imbracat asa.

Sunt in sarbatoare. Ce sarbatoresti?

Casa noua. Casa Domnului. Insasi Primirea.

Apoi o masa micuta s-a conturat si pe ea trei simboluri, un pieptane auriu, o floare si o cupa.

Pieptanele m-a ajutat sa-mi curat, limpezesc pasirea, gandul, fapta, floarea mi-a revelat iubirea maicii, frumusetea, stralucirea ei in cupa am gasit, povestea noastra.

Povestea noastra?, am intrebat….

Era simplu desenata pe peretii interiori atingand mai multe timpuri si cele 7 talcuiri. Si toate au venit.

Prima? Rabdarea. N-am fost rabdator insa pregatirea de aici m-a ajutat sa-mi reamintesc ce este rabdarea. Si simt sa o asez  si in sufletul tau. A luat cupa mi-a atins fruntea iar apoi mi-a dat sa beau ceva ca o licoare unduitoare, verde, hranitoare.

Tata, rabdarea nu se bea. Asa e, se aseaza. Se aseaza in miezul tau ca sa-i desfaci razele la timpul potrivit. E energie, viu, putere divina.

Simte in tine……viata aceasta. E prima talcuire.

A doua? Moartea.

Tata de ce in ordinea aceasta? Pentru asa s-au asezat lectiile noastre. Sa treci de mai multe ori tu prin moarte si apoi sa-mi sustii Trecerea. Contractul nostru aceasta Tema a implinit. Si cu rabdare ai glasuit in sufletul meu inainte de plecare, cu rabdare ai tesut lunile de dinainte de trecere, cu rabdare ai primit tesaturile ceresti-articole, cu rabdare mi-ai trimis lumina, cu rabdare.

Si Trecerea? Ca bine ai zis. Trecerea e prietena noastra comuna. Fara ea nu mergem prea departe.

Trecerea sau moartea e o alta forma de viata, o alta pasire, la fel de vie si infinit mai frumoasa decat ceea ce voi numiti viata. Si tu ai dezvelit din rochia trecerilor facandu-le mult mai frumoase. In Trecere ne-am intalnit ca fii si fiice.

A treia talcuire?

Vocea Centrului.

Te-am impins in viata cu trup in miezul tau. Nu, nu am vrut sa o fac atat de abrupt, rece, dur insa atat am stiut, draga mea. Si viata ta in adevar de aici a tasnit. Apoi cand am facut Trecerea de aici ti-am vorbit. Tata ma auzi uneori? Intotdeauna. Si imi raspunzi? Tot timpul insa lasi de multe ori raspunsurile in raft asa ca fructele….vrei sa le savurezi pe indelete cand iti oferi timp de scris sau contemplatie sau plimbare. Zambi si parca ma imbratisa cu aerul acela inmiresmat cu toate prospetimea unui chip parca spalat si luminat de intelegere. Si am simtit si vibrat in acelasi timp in Centru? De putine ori inainte de multe ori dupa. Stii ca acum cateva zile in timp ce comandai asigurile de calatorie ai scris in loc de Valentin Radu, Constantin Radu? Eu iti scriam din Centru. M-am suprapus un pic cu tine si ti-am trimis un mesaj. Oh daaaah…si chiar mi-am spus ca doar tu puteai sa fii….vestind apropierea celor 5 ani. Tata cum te simti in acest Centru? Descrie-mi-l.

Pentru mine inseamna, Regasire, Dumnezeu, Unime. Doar aici am simtit Fericirea, Pacea, Implinirea. Imi arata cum fantana din Centrul ei dadea drumul unei prospetimi, limpeziri, forte minunate.Intalnirea cu Centrul am ocolit-o toata viata pana cand ghidul meu de aici mi-a revelat-o. Iar acum ma bucur de esenta care radiaza din Tot si Toate.

In felul acesta Centrul mi-a vorbit….

Talcul 4? Focul sacru.

Am alimentat focul in viata cu trup insa focul ambitiilor desarte. Focul in adevar  arde, purifica, transmuta. Abia in ultimele clipe de viata am simtit focul interior, lucrarea Domnului chemandu-ma iar apoi am stiut ca amandoi am dat glas focului, atingandu-ne in el si arzandu-ne…. abia dupa trecere, bucurandu-ne de focul spiritual. Sabiile au cazut, traiasca armata care nu lupta. Tata ce vrei sa spui? Ca focul viu ne arde acum in suflete, daltuind o noua pagina din pasirea noastra.

Talcul 5? Triunghiul sacru.

Si tu? Si noi. Candva in Sirius ne-am mai intalnit si cu triunghiul de lumina am pecetluit Pacea. Iti amintesti? Apoi in Atlandida, ca preoti cu tehnologia, cristalele si triunghiul am lucrat. Apoi in Egipt, sala triunghiurilor. E versul viu……?! Apoi aici. Acelasi fir daltuit de Triunghi doar noi schimband un pic ipostaza, luptatori, colegi, sot si sotie, tata si fiica.

N-as fi crezut ca trecutul nostru a atins varful triughiului.

Nu tot timpul. De aceea ne-am si intors. Sa transformam norii in soarele christic. Oare am reusit?Inteleptii ne vor spune. Triunghiul e viu in centrul lui activandu-se frecventele vindecarii, centrarii, radiantei in Unime.

Talcul 6?

Calatoriile pe apa divina. Oh daaa…parca strabat cu aceasi bucurie uscatul ca si tine, marile. Purtati de acelasi vant. Aici da Tata ne-am intalnit……Ce ai lasat tu intr-o nota ….am incercat sa fie poate o mica partitura. Si acum Thailanda…un vers care inca doare. Nimic trist Camelia. Nu ma judeca. Timpul le va cerne in tine, Cele 4 sotii despre care iti vorbeam erau cumva prietenele mele de acolo. E greu sa calatoresti cu barbati, doar barbati strabatand mari involburate. Nu le iubeam insa acceptam cu bucurie, prezenta, caldura, apropierea lor. Si da te-am ranit vorbindu-ti despre ele insa ca suflet si fiica imi erai cumva mai apropiata decat  mama ta. Ea m-ar fi judecat cu asprime tu ma ascultai si uneori te amuzai. Ochii tai ma stiau si nu erau aspri. Stiu ca ceea ce am inceput la nivelul pamantului tu vei continua sa spunem la nivelul Cerului. Acesta este timpul. Iti amintesti? Deodaca se deschise un fel de samanta aurita mare in care se aflau trusa de limpezit suflete un fel de stergator pentru lacrimi  si greutati si un vesmant din flori. Viurile mele, dragele de ele…..Am luat stergarul si mi-am sters lacrima…..apoi am vazut un chip de fiica toata plangand….sezand in poala mea si a lui. Thailanda. Am luat trusa si am atins cu sceptrul vindecator, cu braul si florile de lumina, minunea aceasta. Si ochii ei s-au indreptat deodata…Apoi i-am strans lacrimile multe, multe  si le-am pus in stergar apoi am imbracat-o cu vesmant colorat pentru fiice unimice spunandu-i ca este primita Acasa. Si ea s-a bucurat….si Tata a zambit inca o data.

Talcul 7? Primirea.

O bolta din flori minunate ne-a aparut, fantana si-a lasat prospetimea pe multi obraji in asa fel incat in lumina aurita sa dezvaluie, milioane de drepti in costume cu suflet, primiti Acasa. In spatele boltii erau in vesmintele bucuriei, in fata simteai imbratisarea cea mare venita de sus si pretutindeni un vers tanar si totusi stiut ce te unea cu Totul. Muzica crescu la fel pasirea, gradina isi desfacu bratele si primirea dreptilor imi aparu ca cea mai frumoasa nunta in care toti erau in stralucire si toti cu vesminte frumoase pline de iubire, rabdare si inteleptire. Tata se apropie si imi aduse Cupa. Sa atingem Timpul cu aceasta Primire. Suntem cu Totii Acasa.

Apoi parca totul se estompa intr-o raza argintie lipita de fruntea mea asteptand o alta desarhivare la Timpul Potrivit.

Chip de lumina

Chip rodit

Ce sa mai spun, oare?

Iti multumesc, Tata….