Dupa un zbor lung dar plin de mesaje am aterizat in Lima, un oras cald, frumos, plin de culoare. M-a cuprins sentimentul de Acasa si in bratele lui am ramas. In aerul sarat dar hranitor mi s-a varsat toata copilaria petrecuta la malul marii, cu lungile povesti desenate pe nisip sau pictate in apus sau desprinse din Soare.
Aici era oceanul, viu, apropiat, vorbitor. L-am primit in suflet seara alaturi de toate plantele care isi varsau in aer si cantecul si mirosurile. Era plin TOTUL si atata APROPIERE.
Zburand pe aripa bucuriei am dormit trei ore, m-am trezit in freamat cu valurile alaturi. M-am dus si am alergat pe faleza unindu-ma cu oceanul, cerul, culorile. Simteam ca zbor si ca tot interiorul creste ca o minge uriasa radianta care fuzioneaza apoi cu o alta minge uriasa, Universul.
Apoi s-au trezit copiii-caluze din grupuletul nostru, Diana si David si i-am luat si pe ei in valsul cu oceanul. Alergam, fotografiam, ne minunam.
Uitandu¨-ne pe fotografii au tasnit din noi, revarsarile. Toate imaginile erau pline de sfere frumoase albe, de rauri de sensuri, de luminite.
Diana sopotit imi spuse: Acolo unde m-am oprit era un triunghi frumos radiant si in el o zana canta la vioara. L-ai vazut?
Aerul, mirosul, blandetea, frumusetea, iubirea radiau din Tot si Noi ne simteam in cantul diminetii Impreuna-Una.