Frecventa OM

Povestea mea….

Primele revelatii le-am avut in triunghiul de lumina, inocenta-scris conectiv-natura. Eram indragostita de flori, gaze, culorile cerului, albine pluteam peste culori, contemplam mult, daruiam, nu-mi placea scoala si de aceea mama mi-a facut temele pana in clasa a treia, vibram la muzica frumoasa, scriam in freamat, fuzionam cu clipa. Asa am aflat intr-o sesiune conectiva ca in viata aceasta ma voi ocupa de suflete vorbind cu oamenii, matasind Cerul, scriind. La putina vreme  dupa varsta de 9 ani in triunghiul descris  de intuitie-viziune-Sens, am vazut cateva vieti anterioare si am intuit cine era calugarita-asistenta care trecea peste campuri, cine era scriitorul celibatar care canta in biblioteca si de ce visam la frumoasele sfere sa vina sa ma ia. Vietile de pe Venus, Andromeda, Sirius Trinitar, Azur, din Pleiade isi dezveleau luminescentele. Venisem din prima noapte de dragoste a parintilor mei si inca din perioada copilariei intelesesem ca voi deschide un drum nu ma voi aseza pe in drum deja facut. Dealtfel oricat de mult si-ar fi dorit ai mei sa urmez actoria, filologia sau dreptul, povestea care ma chema era atat de puternica incat chiar si cu o sustinere minima din partea tatalui meu in perioada facultatii, adica sta stau intr-o camera cu igrasie si cu multi limaxi,  intr-un apartatament sordid de la Straja, Bucuresti tot nu am renuntat ba chiar as putea spune ca saracia-postul-curatenia din perioada faculltatii m-au ajutat cel mai mult sa impletesc scrisul cu natura si puterea de Sine. 

In dansul cu lumismele din perioada adolescentei in triunghiul descris de orgoliu- sa fiu prima in toate- egoism cu sufletul uscat dar plina de diplome am pierdut darul scrisului conectiv, creativitatea si deschiderile de sens care mi-au perlat copilaria si pubertatea. Asta s-a intamplat undeva la 14-15 ani dupa ce la 9 ani m-am intalnit printr-o experienta binecuvantata cu Cerurile. Traiam  ca adolescenta un simulacru de fericire, in interior impietrita iar la exterior un pom plin cu dorinte. Lasand prea mult in mine acest triunghi limitativ la 18 ani m-am imbolnavit si timp de un an m-am zbatut in frica-neincredere-deznadejde in neacceptare-neiubire-suparare in intalniri cu moartea-tristete-razboi cu mine si ceilalti. Imediat dupa bacalaureat un vis inaltator mi-a amintit, Calea. Zburam peste un camp cu foc, chemand-o cu tot sufletul pe Maica. Focul incearca sa ma prinda , ma zbateam, ma luptam insa la sfasit cand m-am contopit cu energia Maicii, in acea imbratisare fuzionala, in acea plinatate si iubire  am stiut ca ma voi vindeca. Triunghiul de lumina care s-a activat a fost smerenie-curatenie-post in centrul lui revelandu-se manastirea Frasinei. Mergand cat puteam de des  si mai multi ani in locul in care se fac cele mai puternice dezlegari citind vietile sfintilor si impletindu-ma cu copacii, Cerul, muntele… in limpezire, scrisul conectiv si-a desfacut din nou aripile si cu bucurie, caldura, pace  astfel ca reuseam sa scriu din nou cate 30 de poezii in 80 de minute sau cate un roman pe saptamana. Ma opream doar dupa 10-12 ore cu  pauze mici si apoi continuam pe nemancate descarcand  fisierele interioare in geometrii radiante pe care apoi le traduceam in limba noastra. In perioada aceea  19-24 de ani din nou pomii imi zambeau, muntele imi reamintea varfurile interioare iar Cerul ma lua in brate. Obisnuiam intre maslurile de la Frasinei sa dorm pe iarba langa izvor ascultand Locul. Si tainele graiau…..

Din neincredere-neiubire-neiertare am publicat putin insa florile sufletului s-au hranit imens, coplesitor si minunat cu roadele scrisului in freamat. Apoi la 24 de ani s-a deschis un nou triunghi, dragoste-pierdere in celalalt-uitare de Sine. Frumos, dureros, plin de talcuire. O experienta prestabilita pe care o vazusem la 16 ani si in care era de dorit sa intru pentru a trece anumite examene pe raza relatiei cu divinul masculin.  Aceasta poveste a tinut 3 ani  activand multe triunghiuri limitative:  neincredere-suparare-la ce bun?, atasament fata de cariera- nesiguranta-atasament fata de bani, neiubire de sine-tristete-neimplinire. Am deschis usa acestei colivii in jurul varstei de 27 ani imbracandu-ma cu incredere-cunoastere de Sine-bucuria darurilor dintru Inceput, de Altadata, din Acum. Eram din nou chemata  pe Cale cu Cavalerii Luminii aproape. Am tasnit fara sa ma uit inapoi curgand cu soaptele scrisului, cu versul divin, cu natura. O carte s-a activat  Coeficientul Multi si ea m-a calauzit din aproape in aproape activand in mine,  triunghiurile potentatoare, trezitoare, ale Unimii. Asa am descoperit ca poti calatori in timp ce scrii, ca poti primi si da initieri in timp ce scrii, ca poti vorbi cu alte civilizatii in timp ce scrii, ca poti trai trei daruri in acelasi timp si marea fuziune cu Unul-Una. 

Freamatul imi colora pasii si eu pluteam mai mult decat mergeam. In aceasta perioada am ciocanit la poarta scolii numita Energie Universala apoi am valsat cu Reiki-ul apoi mi-am articulat experientele mergand la Radiestezie. In jurul varstei de 32 de ani odata cu venirea fetitei mele Sarra am primit trei initieri, Sf Graal-Sfera Initiala-Noul Pamant, fiul meu Stefan activandu-mi Triunghiul Sfinxilor si preotiile lui Melchisedec- Zamolxe-Ra iar sotul meu daruindu-mi triunghiul de lumina  intitulat Regasire de Sine-Putere de Sine-Incredere in Sine. Oferind aceste perlute si celorlalti, initierile s-au inmultit, la fel articolele, ateliere conective, intalnirile cu oameni frumosi, calatoriile spirituale!Intreaga noastra viata este un rau care  incepe cu triughiuri limitative ale noastre dar si ale mosilor si stramosilor nostri si continua cu triunghiurile  potentatoare, trezitoare,  ale Unimii. Si la final  ne contopim cu Marea Sfera Centrala  dand grai Oceanului cosmic al Intelepciunii. Reamintindu-ne chipul christic, Cerurile Unimii ne imbratiseaza. 

……..

Despre geometrie sacra, daruri, flow…..

Cand am inceput sa scriu ma simteam de parca as fi fost in fata unor butoane cosmice fiecare cuvant fiind o geometrie graitoare, un nucleu de lumina, o poveste. Eram adeseori transportata in Biblioteca Divina rasfoind cartile tarilor, planetelor, vorbind cu Triunghiurile, urmarind Valsul Sferelor, adancind partitura Frecventei Om, inaltand-o in mine, urmarind harti ceresti, conlucrand cu Geometria Sacra. Era foarte straniu cand ieseam din curgere si paginile erau pline doar cu semne. Ceea ce se repeta erau verticalele, sferele, triunghiurile si apoi au aparut simbolurile mai complexe toate avand o anumita incarcatura de energie si informatie.

O vreme am studiat doar vibratiie cuvintelor cu Maestrii. In Sfera initiala, cuvintele erau tasniri de Sens. Veneau ca niste arteziene si imi inundau fiinta, Maestrii dezvelindu-mi puterea acestor acordaje vorbindu-mi despre maretia cuvintelor in Creatie, Razele lor, Puterea Transformatoare, Frumoasa lor Stralucire.

Rescrierea se face prin Cuvantul inmuiat in lumina, Frumos iubind Totul.

Si nu uita……Omul este triunghi divin, forta treimica in actiune, fiu de Dumnezeu. In tandra regasire Cuvantul devine Element de Vesnicizare, Nucleu de Lumina, insasi Valsul.

Apoi Maestrii ma conduceau in sala creatilor si alaturi de frumoase entitati ma invitau sa croiesc noi geometrii folosind vibratiile. Le veti recunoaste in articole, carti, ateliere. Experimentele se faceau cu lumina vie exprimata prin culori stralucitoare si totusi blande, parca toate date cu alb…..pe care le vad doar in calatoriile mele. Aici ramaneam mai mult pana cand paginile manualului cosmic se umpleau modeland in tesatura timpului, Omul cu O mare.

Ma intorceam apoi in Biblioteca si rasfoiam cartile care ma chemau, patrunzand versul. Nu ma grabeau, Maestrii si Arhivarii erau blanzi, cadurosi, rabdatori. Uneori urcam la un alt etaj ne asezam la o masa rotunda si lucram cu ecranele, laserele si cu puterea culorilor. Cuvantul devenea frematator, plin de talc, innaripat.

Cand reuseam sa-i dau nota cosmica pentru care ma pregateau, sa-l mut in cea mai inalta octava, Maestrii zambeau. Experimentam rescrierea cu o noua putere data cuvintelor pana cand articolul devenea el insusi o melodie divina in marea orchestra cosmica.

Mergeam apoi in sala muzicii celeste si cu dragul cel mare activam Frecventa Om. Simteam vibratiile, ma contopeam cu ele apoi pluteam spre sala dansului unde reuseam sa fac pasii traind Cuvantul in mine. Cuvantul roditor.

Pasii adancesc cuvantul ii redau forta initiala, il fac sa fie modelator in Unime.

Simte Valsul, fuziunea cu Sferele, Contopirea.

Adu aceasta vesnicizare prin Cuvant. 

Aici exersam destul de mult paca cand simteam Centrul fiecarei Cuvant inainte ca Valsul sa porneasca.

Maestri intrau cu mine in jocul cosmic plamadind impreuna articolul-vals.

La final urmaream pe ecrane felul in care aceste tesaturi atingeau Omul precum si schimbarile care apareau in el, in versul umanitatii, in cresterea Geei.

Apoi vedeam Planetele ca Sfere-Surori dandu-si mana intre ele si Omul radiind in centrul lor.

Sfera Om se suprapunea cu Sfera Centrala si valsul lor devenea Una.

Povestea mea….

Primele revelatii le-am avut in triunghiul de lumina, inocenta-scris conectiv-natura. Eram indragostita de flori, gaze, culorile cerului, albine pluteam peste culori, contemplam mult, daruiam, nu-mi placea scoala si de aceea mama mi-a facut temele pana in clasa a treia, vibram la muzica frumoasa, scriam in freamat, fuzionam cu clipa. Asa am aflat intr-o sesiune conectiva ca in viata aceasta ma voi ocupa de suflete vorbind cu oamenii, matasind Cerul, scriind. La putina vreme  dupa varsta de 9 ani in triunghiul descris  de intuitie-viziune-Sens, am vazut cateva vieti anterioare si am intuit cine era calugarita-asistenta care trecea peste campuri, cine era scriitorul celibatar care canta in biblioteca si de ce visam la frumoasele sfere sa vina sa ma ia. Vietile de pe Venus, Andromeda, Sirius Trinitar, Azur, din Pleiade isi dezveleau luminescentele. Venisem din prima noapte de dragoste a parintilor mei si inca din perioada copilariei intelesesem ca voi deschide un drum nu ma voi aseza pe in drum deja facut. Dealtfel oricat de mult si-ar fi dorit ai mei sa urmez actoria, filologia sau dreptul, povestea care ma chema era atat de puternica incat chiar si cu o sustinere minima din partea tatalui meu in perioada facultatii, adica sta stau intr-o camera cu igrasie si cu multi limaxi,  intr-un apartatament sordid de la Straja, Bucuresti tot nu am renuntat ba chiar as putea spune ca saracia-postul-curatenia din perioada faculltatii m-au ajutat cel mai mult sa impletesc scrisul cu natura si puterea de Sine. 

In dansul cu lumismele din perioada adolescentei in triunghiul descris de orgoliu- sa fiu prima in toate- egoism cu sufletul uscat dar plina de diplome am pierdut darul scrisului conectiv, creativitatea si deschiderile de sens care mi-au perlat copilaria si pubertatea. Asta s-a intamplat undeva la 14-15 ani dupa ce la 9 ani m-am intalnit printr-o experienta binecuvantata cu Cerurile. Traiam  ca adolescenta un simulacru de fericire, in interior impietrita iar la exterior un pom plin cu dorinte. Lasand prea mult in mine acest triunghi limitativ la 18 ani m-am imbolnavit si timp de un an m-am zbatut in frica-neincredere-deznadejde in neacceptare-neiubire-suparare in intalniri cu moartea-tristete-razboi cu mine si ceilalti. Imediat dupa bacalaureat un vis inaltator mi-a amintit, Calea. Zburam peste un camp cu foc, chemand-o cu tot sufletul pe Maica. Focul incearca sa ma prinda , ma zbateam, ma luptam insa la sfasit cand m-am contopit cu energia Maicii, in acea imbratisare fuzionala, in acea plinatate si iubire  am stiut ca ma voi vindeca. Triunghiul de lumina care s-a activat a fost smerenie-curatenie-post in centrul lui revelandu-se manastirea Frasinei. Mergand cat puteam de des  si mai multi ani in locul in care se fac cele mai puternice dezlegari citind vietile sfintilor si impletindu-ma cu copacii, Cerul, muntele… in limpezire, scrisul conectiv si-a desfacut din nou aripile si cu bucurie, caldura, pace  astfel ca reuseam sa scriu din nou cate 30 de poezii in 80 de minute sau cate un roman pe saptamana. Ma opream doar dupa 10-12 ore cu  pauze mici si apoi continuam pe nemancate descarcand  fisierele interioare in geometrii radiante pe care apoi le traduceam in limba noastra. In perioada aceea  19-24 de ani din nou pomii imi zambeau, muntele imi reamintea varfurile interioare iar Cerul ma lua in brate. Obisnuiam intre maslurile de la Frasinei sa dorm pe iarba langa izvor ascultand Locul. Si tainele graiau…..

Din neincredere-neiubire-neiertare am publicat putin insa florile sufletului s-au hranit imens, coplesitor si minunat cu roadele scrisului in freamat. Apoi la 24 de ani s-a deschis un nou triunghi, dragoste-pierdere in celalalt-uitare de Sine. Frumos, dureros, plin de talcuire. O experienta prestabilita pe care o vazusem la 16 ani si in care era de dorit sa intru pentru a trece anumite examene pe raza relatiei cu divinul masculin.  Aceasta poveste a tinut 3 ani  activand multe triunghiuri limitative:  neincredere-suparare-la ce bun?, atasament fata de cariera- nesiguranta-atasament fata de bani, neiubire de sine-tristete-neimplinire. Am deschis usa acestei colivii in jurul varstei de 27 ani imbracandu-ma cu incredere-cunoastere de Sine-bucuria darurilor dintru Inceput, de Altadata, din Acum. Eram din nou chemata  pe Cale cu Cavalerii Luminii aproape. Am tasnit fara sa ma uit inapoi curgand cu soaptele scrisului, cu versul divin, cu natura. O carte s-a activat  Coeficientul Multi si ea m-a calauzit din aproape in aproape activand in mine,  triunghiurile potentatoare, trezitoare, ale Unimii. Asa am descoperit ca poti calatori in timp ce scrii, ca poti primi si da initieri in timp ce scrii, ca poti vorbi cu alte civilizatii in timp ce scrii, ca poti trai trei daruri in acelasi timp si marea fuziune cu Unul-Una. 

Freamatul imi colora pasii si eu pluteam mai mult decat mergeam. In aceasta perioada am ciocanit la poarta scolii numita Energie Universala apoi am valsat cu Reiki-ul apoi mi-am articulat experientele mergand la Radiestezie. In jurul varstei de 32 de ani odata cu venirea fetitei mele Sarra am primit trei initieri, Sf Graal-Sfera Initiala-Noul Pamant, fiul meu Stefan activandu-mi Triunghiul Sfinxilor si preotiile lui Melchisedec- Zamolxe-Ra iar sotul meu daruindu-mi triunghiul de lumina  intitulat Regasire de Sine-Putere de Sine-Incredere in Sine. Oferind aceste perlute si celorlalti, initierile s-au inmultit, la fel articolele, ateliere conective, intalnirile cu oameni frumosi, calatoriile spirituale!Intreaga noastra viata este un rau care  incepe cu triughiuri limitative ale noastre dar si ale mosilor si stramosilor nostri si continua cu triunghiurile  potentatoare, trezitoare,  ale Unimii. Si la final  ne contopim cu Marea Sfera Centrala  dand grai Oceanului cosmic al Intelepciunii. Reamintindu-ne chipul christic, Cerurile Unimii ne imbratiseaza. 

……..

Despre geometrie sacra, daruri, flow…..

Cand am inceput sa scriu ma simteam de parca as fi fost in fata unor butoane cosmice fiecare cuvant fiind o geometrie graitoare, un nucleu de lumina, o poveste. Eram adeseori transportata in Biblioteca Divina rasfoind cartile tarilor, planetelor, vorbind cu Triunghiurile, urmarind Valsul Sferelor, adancind partitura Frecventei Om, inaltand-o in mine, urmarind harti ceresti, conlucrand cu Geometria Sacra. Era foarte straniu cand ieseam din curgere si paginile erau pline doar cu semne. Ceea ce se repeta erau verticalele, sferele, triunghiurile si apoi au aparut simbolurile mai complexe toate avand o anumita incarcatura de energie si informatie.

O vreme am studiat doar vibratiie cuvintelor cu Maestrii. In Sfera initiala, cuvintele erau tasniri de Sens. Veneau ca niste arteziene si imi inundau fiinta, Maestrii dezvelindu-mi puterea acestor acordaje vorbindu-mi despre maretia cuvintelor in Creatie, Razele lor, Puterea Transformatoare, Frumoasa lor Stralucire.

Rescrierea se face prin Cuvantul inmuiat in lumina, Frumos iubind Totul.

Si nu uita……Omul este triunghi divin, forta treimica in actiune, fiu de Dumnezeu. In tandra regasire Cuvantul devine Element de Vesnicizare, Nucleu de Lumina, insasi Valsul.

Apoi Maestrii ma conduceau in sala creatilor si alaturi de frumoase entitati ma invitau sa croiesc noi geometrii folosind vibratiile. Le veti recunoaste in articole, carti, ateliere. Experimentele se faceau cu lumina vie exprimata prin culori stralucitoare si totusi blande, parca toate date cu alb…..pe care le vad doar in calatoriile mele. Aici ramaneam mai mult pana cand paginile manualului cosmic se umpleau modeland in tesatura timpului, Omul cu O mare.

Ma intorceam apoi in Biblioteca si rasfoiam cartile care ma chemau, patrunzand versul. Nu ma grabeau, Maestrii si Arhivarii erau blanzi, cadurosi, rabdatori. Uneori urcam la un alt etaj ne asezam la o masa rotunda si lucram cu ecranele, laserele si cu puterea culorilor. Cuvantul devenea frematator, plin de talc, innaripat.

Cand reuseam sa-i dau nota cosmica pentru care ma pregateau, sa-l mut in cea mai inalta octava, Maestrii zambeau. Experimentam rescrierea cu o noua putere data cuvintelor pana cand articolul devenea el insusi o melodie divina in marea orchestra cosmica.

Mergeam apoi in sala muzicii celeste si cu dragul cel mare activam Frecventa Om. Simteam vibratiile, ma contopeam cu ele apoi pluteam spre sala dansului unde reuseam sa fac pasii traind Cuvantul in mine. Cuvantul roditor.

Pasii adancesc cuvantul ii redau forta initiala, il fac sa fie modelator in Unime.

Simte Valsul, fuziunea cu Sferele, Contopirea.

Adu aceasta vesnicizare prin Cuvant. 

Aici exersam destul de mult paca cand simteam Centrul fiecarei Cuvant inainte ca Valsul sa porneasca.

Maestri intrau cu mine in jocul cosmic plamadind impreuna articolul-vals.

La final urmaream pe ecrane felul in care aceste tesaturi atingeau Omul precum si schimbarile care apareau in el, in versul umanitatii, in cresterea Geei.

Apoi vedeam Planetele ca Sfere-Surori dandu-si mana intre ele si Omul radiind in centrul lor.

Sfera Om se suprapunea cu Sfera Centrala si valsul lor devenea Una.