Iubesc sa ma scol devreme si sa umplu cupa care sunt cu bucuriile Rasaritului. Incep prin a saluta cu drag si recunostiinta Totul apoi activez triunghiurile trezitoare in bratele carora raman atat cat simt lucrand pe mine, pe oras, tara, univers.

Imi iau apoi trusa de limpezit sufletele si lasand in spate casuta din povesti ma apropii de campul proaspat sculat, cu carliontii in vant si ochii inrositi de Soare si raman cu el in mare bucurie, contempland. De obicei cate un iepure ma trezeste sau pur si simplu ceasul interior.

Imi continui drumul trecand pe langa o mica bisericuta si un cimitir pe soseaua eternitatii catre masina prezentului in care voi lua cu asalt o tema sau mai multe.

Ma asez cuminte pe un scaun si continui limpezirile desfacand nodurile din relatiile mele, situatiile pe care le traversez, trecut si prezent incercand sa observ totul cat mai detasat.

Iau fiecare incalceala si o asez in cate un triunghi trezitor rugand indrumatorii mei sa-mi spuna talcul ei in asa fel incat desfacand itele, norul sa se transforme in bucurie si zbor.

Uneori daruiesc lumina acestor noduri fara sa cobor prea mult in ele. Cand am terminat, triunghiul calauza al zilei ma saluta, fosnitor si tandru luandu-ma de mana ca un cavaler si ducandu-ma in fata ecranului unde pot vedea o parte din temele care se vor activa pe parcursul celor 12 ore.

Ma pregatesc cu el in asa fel incat sa pot intampina cu bucurie restantele dar si lectiile noi, unind in interior darurile stiute de varfurile care vor straluci. Binenteles ca voi avea si examene-surpriza unde nu ma voi descurca prea bine insa intuiesc ca in apus cu toate triunghiurile trezitoare alaturi voi putea sa fac trecerea de la un cerc de intelegere la altul.

Si chiar daca nu voi reusi in seara aceasta in rasarit cu aripile deschise luand nectar de la ingeri, voi gasi sensul temelor care m-au tot vizitat gasind in sfarsit felul in care pot fi inserate aceste fire cosmice in tesatura vietii.

Ceea ce nu uit sau incerc este mierea diminetii pe care o iau cu mine si o asez pe fiecare felie de timp, orice ar veni, orice as primi in pocalul zilei.

Cu multa dulceata inauntru, temele oricat de amare ar fi, isi dezvaluie Talcul.