Pana la 27 de ani am construit munti exteriori imbratisand conceptia materialista a succesului: sa ai un apartament, o masina, premii, carti HR publicate si alte lucruri pe care sa le poti bifa in fata parintilor si a prietenilor. Apoi un eveniment binecuvantat a dezactivat aceste iluzii lasandu-ma cu o bocceluta in strada obligandu-ma astfel sa privesc in miezul fiintei mele, in acel centru cu care ma intalnisem dar pe care nu-mi construisem muntele.
Mi-am dat seama atunci ca actionam in linia valorilor celorlalti fara intelepciune, discernamant si profunzime imbratisand ceea ce ei isi doreau nu ceea ce simteam eu cu adevarat. Existasera multe mijiri care imi aratasera drumul, la 9, 18, 22, 24 insa eu nu luasem acesti ghiocei sa fac cu ei gradina vietii mele ci trecusem pe langa ei admirandu-i si atat. E minunat sa scrii insa poti muri de foame, e grozav sa intri in flow insa acest lucru nu te promoveaza si tot asa…imi demonstram cu mintea in fel si chip ca cel mai important lucru este sa castigi bani chiar sacrificandu-ti toate pasiunile.
De altfel la 24 de ani dupa 6 ani de vals cu scrisul conectiv am oprit robinetul spunandu-mi ca trebuie sa fiu doar o impamantata care aduce bani acasa crosetand confort, cariera, scena.
Si cumva o straduta ingusta mi-a raspuns aducandu-mi tot ceea ce cerusem de la Univers mai putin Implinirea.
Uitandu-ma in spate mi se pare minunat sa iau in palme de lumina fiecare an si sa-l ating cu iubire, drag, deschidere. Am trait atat de infofolit pana la 27 de ani hranindu-ma in propria colivie cu credinte limitative, frici, atasamente incat in aceasta clipa as vrea parca sa pot sa imbrac fiecare timp de pana la 27 cu radianta, deschiderea, rodirea lui Acum.
Apoi deodata in valea dezvelirii m-am intalnit cu firul aurit, acel fir care mi-a aratat Calea inca de cand eram copil aducandu-mi in viul lui acum……imaginea cu fiica care trecea campurile cu trusa de limpezit sufletele unind lumile intre ele. Cum de-l uitasem?
M-am reconectat la maestrii si scolile de spiritualitate care imi hranisera pasii si la 30 de ani exact in ziua in care ma sarbatoream si la ora la care mijisesem am intrat din nou in flow si scrisul m-a imbratisat alininindu-ma, limpezindu-ma, boltindu-ma. Timp de sase luni m-am simtit ca la o nunta in Ceruri. Inviasem.
Ceva se intamplase in fiinta mea si noua carte Coeficientul Multi luase chipul indrumatorului de care aveam nevoie.
De atunci si pana la 42, fiecare an zambeste aducand in panerul interior mult drag de viata, adancire, innoire, tasnire.
Privind chipul lui 2016 am descoperit ca este format din 7 triunghiuri inconjurate de un Cerc, configuratia avand un mic soare in centru.
Asa arata in geometria sacra acest an pentru mine…sapte munti de urcat pentru a simti rotunjirea si intalnirea cu Unul-Una.
Si asa a fost….multa provocare care s-a transformat in pasi si salturi conducandu-ma catre hora varfurilor de munte.
Incercati sa desenati cu lumina Triunghiul, sa-l apropiati de al treilea ochi punandu-va aceste intrebari: Care este muntele meu?
Ce valori ma cheama in taina lui Acum? Ce imi spune aceasta etapa de crestere? Ce aspecte vor sa rodeasca?
Ma simt aliniata? Graalul interior ce straluciri imi dezvaluie?
Care este Calea?
Construiti muntele interior din unitati de pasiune, din viurile Gratiei din chemari rotunjitoare, bucurii intregitoare, salturi.
Si cand el va straluci si dealurile financiare se vor aseza, la fel casele, masinile si alte lucruri care urmeaza natural marile idealuri.