Foarte multi oameni ma intreaba la cabinet….care este misiunea mea? ce am eu de facut in viata? care este rolul meu?

Vizualitati o cruce pe verticala careia asezati tot ceea ce tine a fi: pasiuni, chemari, doruri, proiecte de suflet, fapte bune, bucurii intregitoare, daruri tangibile pe care le faceti in drag ceresc ( catre azile de batrani, copiii cu dizabilitati etc) dar si infloriri sau rodiri spirituale care va anima versul interior. Aici se construieste verticala nelimitarii voastre, opera de vesnicizare. Apoi desenati orizontala cu toti pasii pe care va doriti sa-i faceti in sensul lui a avea, a castiga, a demonstra.

Imbracati aceasta cruce intr-o spirala formata din triunghiuri-virtuti si stabiliti pentru fiecare etapa de crestere un triunghi-calauza care sa spiritualizeze fiecare lucrare tangibila si netangibila.

Misiunea este formata din lucrari, fapte, chemari, bucurii venite din insasi centrul vostru, din agrement-urile voastre suflesti si care sunt onorate la nivel de gand, spusa, rodire comportamentala. Exista un mp lumesc si un mp ceresc si ele se intalnesc la Centru activand soarele christic din noi.

Scopul nostru al tuturor este indumnezeirea iar valsul sferelor da glas in fiecare etapa unei trinitati radiante pe care o imbracam natural, firesc cum ar fi cea de armonizator-stalp de lumina-deschizator de porti sau ghid-canal-traducator al lumilor subtile sau de scrib al lui Dumnezeu-potentator-unificator.

Rolurile ceresti se schimba in functie de meritele noastre de sine si de ele nu avem voie sa ne atasam ci doar sa le simtim binecuvantarea in centrul fiecarui triunghi mergand mai departe ghidati de Ceruri.

Cand cadem in materie, verticala interioara ne aminteste prin suflet indurerat, sfasiat, sentimentul de desert, neimplinire ca…. mp-ul ceresc nu este onorat.

Atunci cand lucram stapul de lumina interior el ne va arata cum sa facem si pasii lumesti corespunzatori visului nostru…daca insa incepem cu agoniseala, premiile, atasamentele, dorintele e posibil sa nu mai atingem cerurile interioare simtind doar radacinile, tulpina si ramurile misiunii noastre nu si frunzele, florile, rodirea ei in viul pasirii noastre de fii si fiice indumnezeite.