E minunat ca vrem sa avem, ca verbele a demonstra, a arata, a lua premii, ne deseneaza pasii, ca vorbim despre dorinte, ca faptuim pentru a ne hrani imaginea. Si totusi cineva plange…..E verticala noastra care tanjeste in valsul cu valori reale sufletesti si spirituale, cu paradigmele potentatoare, cu recunostiinta, cu gandul pur si sentimentele frumoase, cu scopul acestei vietii si darurile care ne cheama dupa A FI.

Am intalnit oameni care aveau mult insa nu stiau cine sunt si incontro se indreapta. Suflete sfasiate, indurerare, rupte, spirite ratacite.

Impletirea dintre orizontala si verticala este minunata: una ne hidrateaza lumescul, celalalta creste divinul din noi. Daca mergem prea mult pe orizontala devenim Materialisti daca ne concentram prea mult pe verticala riscam sa ajungem Vazduhisti. Din centrul Crucii  ne priveste insa Omul Indumnezeit cel ce a Unit Cerul si Pamantul in Sfant Numele Tau.

Priviti o cruce si veti intelege ca amandoua au nevoie sa fie imbratisate, iubite, internalizate.

Si daca pe orizontala, faptuim mult pentru A AVEA in verticala MATERIALIZAM FIINTAND adica aducand in viul clipei, CERURILE.

Un cuplu Centrat, rodeste in Tot si Toate. Un cuplu unit isi recunoaste darurile, se bucura de ele, straluceste. Un cuplu care onoreaza Crucea, este tamaduitor, puternic, emitent.

 Puneti-va urmatoarele intrebari:

Cu ce hranesc eu verticala acestui cuplu? Cu ce hranim noi verticala acestui cuplu?

Cu ce hranesc eu orizontala acestui cuplu?Cu ce hranim noi verticala acestui cuplu?

Crucea care suntem straluceste?