Cand cei doi se regasesc Valsul sferelor ii anima, Centrii lor glasuiesc, Sufletele lor se imbratiseaza.

Si Cerurile cuprind Totul marturisind in Unime, Frumusetea lui si a ei, Bucuria lui si a Ei, Caldura lui si a Ei. Intelepciunea lui si a Ei, Iubirea lui si a Ei, Tot Dragul.

Imi amintesc cu mult zbor de momentul la care l-am intalnit pe Valentin. Mergeam la o mica petrecere facuta de un suflet frumos si parca vroiam sa ajung, parca nu. Insa ceva lumina deja in mine.

Am intrat in micuta garsoniera si erau multe domnisoare cu chipuri serafice, melodii frumoase curgeau peste tot, sufletele glasuiau si o Privire, plutea de peste Timp, varsandu-si ariile in sufletul meu, cheamandu-ma parca, glasuind.

Ne-am recunoscut si in noaptea aceea ochii nostri au vorbit despre vietile noastre si ipostazele pe care le-am imbracat iar centrii nostri ne-au aratat valsul, ne-au dezvaluit Unimea, ne-au ajutat sa reluam firul divin si sa desfasuram un nou ghem si sensurile lui in partitura acestei vieti.

Si ceea ce stiu ca s-a intamplat timp de un an in bucuria Cerurilor si in revarsarea zorilor in noi a fost un vals al varfurilor pe care le atinsesem impreuna, si care se intorceau in Acum pentru a ne sprijini Marea Fuziune.

In valsul Cerurilor, sferele se cheama, in taina recunoasterii de Sine, iubirea isi da mainile….