Am plecat spre Frasinei in duminica Floriilor un pic mai tarziu decat imi propusesem insa plina de elan, bucurie, freamat, pentru ceea ce avea sa fie.
Pamantul rascolit de ploaie ne-a primit, la fel mirosul brazilor, cararile, insasi Povestea.
Desi vremea parea un pic zvarcolita…..inaintarea era usoara, sustinuta de niste entitati nevazute care pregateau pamantul interior pentru o mare gradina cu flori ale iubirii, bucuriei, frumusetii, linistii, intelepciunii.
Sarra isi dorea foarte mult sa finalizam calatoria si sa ajungem la Frasinei astfel ca intrand in ritmuri ceresti ne-am bucurat de fiecare damb, de feliile de iarba, de casutele risipite, de ochisorii colorati, sa razele suave de Soare, de blandetea zilei, de ciripitul pasarilor, de Tot si Toate.
Pe drum in mica mea lucrare il rugam pe parintele Calinic sa dezlege locul si sa lase femeia sa straluceasca si pe acest varf de munte.
Primisesem indrumarea cand aterizasem in Romania venind din Japonia iar mai apoi chemarea s-a repetat pregatind aceasta Pasire.
In valsul zilei, ruga mea unita cu a Sarrei a atins Cerul si fara de veste…un rau de flori s-a conturat ca un brau de luminite ce a inconjurat varful de munte si manastirea transformand granita creeata de Calinic in Poarta Cereasca spre un alt Vers Divin, primirea Preotesei in Marele Altar.
Am simtit lucrarea ca pe o bucurie inaltatoare, dor si talcuire, frumusete si cant, mare inflorire.
Ne-am intors privind muntele….altfel ca pe o piramida din care trei etaje glasuiesc….initierea din sarcofag, acordajul din camera regelui, primirea din camera reginei.
Divinul feminin a glasuit si in Athos.
La timpul cuvenit poarta lumeassca se va deschide catre Om, femeie si barbat in marea bucurie a Regasiri, Intregirii, Cinei din Taina Unimii.
Braul de flori
