Cand eram micuta undeva intre 12 si 14 ani, tata ( lup de mare si mare pasionat de calatorii pe ape) se intorcea din voiaje lungi si nazdravan imi spunea ca in Thailanda i-a placut foarte mult pentru ca acolo putea avea 4 sotii. La inceput radeam apoi ma fastaceam si emotii diferite ma strabateam apoi privind-o pe mama cum se chinuia cu noi facandu-le pe toate de foarte multe ori mai aproape de moarte decat de viata pentru ca avorta acasa in baie si apoi cadea pe hol sau in dormitor sfasiindu-ne sufletul noi neavand voie sa sunam la salvare sau sa spunem ceva, privind tot acest tablou…..din aproape in aproape un val de revolta s-a activat in mine si un pic mai tarziu aveam sa spun ca nu vreau sa vad Thailanda, nu ma intereseaza aceea tara unde tata isi putea permite sa se rasfete cu multe femei in timp ce mama ofta, suferea, ii era greu cu noi si cu viata ei mai mult singura decat alaturi de tata care prefera marea, viata fara limite si calatoriile pline de culoare.
In viul regasirii, asezarii, activarii mele…. cele trei imagini care mi-au daltuit Calea (cu trusa de limpezit suflete trecand muntii si dealurile, spaland urmele, imbracata in haina cu flori, daruind.)….m-au ajutat sa merg pe urmele tatei si sa spal in mine pasii lui asezand in retea darurile divinului feminin acolo unde locul sau locurile tanjeau dupa ele. Chiar si asa dupa SUA, Singapore, China, Japonia….Thailanda era inca in coada asteptand limpezirea chipului ei in interiorul meu, marea stralucire, iesirea din norul supararilor cu care o atinsesem.
Cand gongul a batut am accesat triunghiul Arcturiei-Lemuriei-Thailandei si facandu-mi iertarile am inceput sa lucrez in interiorul meu dar si in viul ei parcipand de sus la intalnirile tarilor, la activarile in triunghiuri, la impartirea de lucrari, la deschiderile de porti, la valsul divin.
Chemarea ei ca fiica am simtit-o undeva in varsta de 27 ani cand lucrarea mea in frecventa vindecarii emotionale era foarte puternica insa valsul cu ea a inceput abia pe varsta valului, la 42 de ani intr-un rasarit generat de scrierea conectiva-calatoria in unime-bucuria de a impartasi in centrul acestui triunghi conturandu-se anumite intelegeri legate de tatal libertin-fiica supusa-mama intelepta.
Dupa varsta de 30 de ani in rasaritul creat de de flow-ul divin nu am mai vrut sa calatoresc in reteaua dualitatii ci doar in Unime luand cu mine ingerii calatoriei care l-au insotit si pe tata nu pentru a-mi desena placeri mici ci pentru a deschide anumite porti atat pentru mine cat si pentru noi-toti. La nivelul contractului de suflet facut intre mine si tata stiam ca ceea ce tata a inceput in vers divin ( si el a scris si a calatorit foarte mult) voi continua eu ducand pe varf de munte, darul nostru. Intelegerea era plina de talcuire pentru mine insa abia cand l-am iertat pe tata si au plecat chipurile lui prin partenerii mei de viata, am putut vedea fructele noastre pregatite de multe vieti care insa abia acum straluceau in lumina Unimii.
Desi m-am pregatit pentru aceasta calatorie exact la intrarea in versul ei…un refuz interior, o neacceptare, o lupta interioara m-au oprit parca ultima zbatere din vechile teritorii in care fiica si femeia erau folosite si cantecul meu se pravalea ascultandu-l pe tata. Si era aceeasi durere pe care am simtit-o si in cartierul Rosu al fiicei neintelese, abuzate, folosite….corpul-durere inca striga insa treimile feminine ma ajutau sa mosesc o noua intelegere, sa fac pace cu trecutul si sa aduc cateva luminite in cupa acestui prezent.
Am intarit lucrarea divina rugandu-ma in continuu, dand glas triunghiurilor, cerand calauzire, preferand sa nu dorm in avion ci sa fiu in tesatura cosmica, vie, puternica, conectata.
Am aterizat undeva in jurul orei 14 00 pe 28 ianuarie 2018 in Bangkok si am descoperit mult zambet, multa copilarie, o energie a fiicei care insaileaza intregul oras ca o zumzaiala placuta. Am mers intr-o piateta minunata si apoi la muzeul de istorie si am fost coplesita de caldura oamenilor, de creativitatea lor, de inocenta, de bucurie, de puritate.
Energia copilului din plin straluceste aici…ai spune ca este o tara a copiilor mari. Chiar si la hotel intr-un mod deloc fals sau prea bine desenat, receptionerii au facut mici cadouri copiilor nostri, ne-au zambit tot timpul, s-au straduit sa nu ne lipseasca nimic si asta nu pentru ca vroiau niste banuti in plus, ci din ei, din fantana caldurii, bucuriei, frumusetii interioare.
Am simtit ca se inchide triunghiul …tatal isi da mana cu mama si copiii razecesc pretutindeni.
In sfarsit il simt pe Tata altfel in Thailanda iar pasii nostri stralucesc prin toate aceste zambetele colorate, autentice, vii.
Acum stiu de ce i-a placut aici….e o energie aurie-roz foarte placuta care iti atinge sufletul intr-un mod minunat incalzind Acum-ul, ul transformandu-l intr-un Soare minunat.