Aceia care folosesc legile naturii ca suport pentru lucrările lor colaborează, de fapt, cu Creatorul”, spunea Antoni Gaudi.
Antoni Gaudi (25 iunie 1852- 10 iunie 1926) a fost un arhitect originar din Reus, Catalonia, considerat maestrul modernismului catalan. Majoritatea operelor sale se află în Barcelona, inclusiv celebra Sagrada Familia, aflată şi astăzi în construcţie. În mod straniu, deşi arhitectul era foarte apreciat pentru talentul şi munca sa, acesta a murit după ce, în urma unui accident, nu i s-a oferit ajutor pentru că a fost confundat cu un cerşetor. Talentul lui Antoni Gaudi a fost recunoscut încă de când era tânăr, iar astăzi, arhitecţi din întreaga lumea încă sunt inspiraţi de operele sale caracterizate de un stil unic, cu forme organice, colorate şi exuberante. Gaudi căuta frumosul pentru că era de părere că „frumuseţea este imaginea adevărului”. Catedrala Sagrada Familia este considerată capodopera sa şi una dintre minunile arhitecturale ale modernităţii.Antoni Gaudi şi-a devotat 43 de ani din viaţă- până în ziua morţii- construcţiei catedralei, proiect care se baza exclusiv pe donaţii individuale, după cum notează Robert Ellsberg, în volumul ”Blessed Among Us: Day by Day with Saintly Witnesses”. După cum scrie şi Michael S. Rose în lucrarea sa (Antoni Gaudi: God’s Architect), Gaudi care, odată cu trecerea anilor, a devenit din ce în ce mai devotat Bisericii Catolice, a fost poreclit de contemporanii săi, „Arhitectul lui Dumnezeu”. De asemenea, cardinalul Ragonesi l-a numit „un Dante al arhitecturii”. În acelaşi volum, Ellsberg explică faptul că arhitectul „a adoptat un stil de viaţă ascetic, îmbrăcându-se ca un muncitor, ţinând des post…În ultimele luni ale vieţii, dormind într-o cămăruţă a bisericii”.
Pe 7 iunie 1926, în timp ce se întorcea de la slujbă, Antoni Gaudi a fost lovit de un tramvai. Grav rănit şi acoperit de sânge, acesta încă mai respira, după cum scrie Hugo Kliczkowski, în volumul dedicat arhitectului. Din pricina faptului că îşi neglijase aspectul, Gaudi a fost confundat cu un cerşetor şi a fost transportat la Spitalul Santa Creu, unde erau aduşi vagabonzii şi săracii oraşului, după cum notează acelaşi autor. Pentru că nu avea acte la el, identificarea a fost imposibilă. Totuşi, a doua zi, capelanul catedralei Sagrada Familia a vizitat spitalul şi l-a recunoscut pe Gaudi, moment în care doctorii au încercat din răsputeri să îl salveze. După trei zile însă, Antoni Gaudi se stingea într-o cameră mică a Spitalului Santa Creu.
……………….
Plimbadu-te prin Barcelona….ochii se opresc zambaciosi si fericiti pe toate creatiile lui Gaudi: Casa Batllo, Sagrada Familia, Casa Vicens, Parc Quell, Palatul Quell, Casa Milla, Finca Quell, Casa Calvet.
Casa Batllo concepută de Gaudí ca o alegorie a lui Sant Jordi (Sf. Gheorghe catalan) şi a balaurului – Sant Jordi fiind patronul spiritual al Cataloniei este o impletire de spirale, sfere, valuri, elemente ale divinului feminin care dau chipului arhitectural o viata plina de culoare, frumusete, poezie. In fata lui Gaudi simti ca patratele, dreptunghiurile, cenusiul tace. Energia copilului si a femeiii o zbugheste umpland de viata, bucurie, freamat fiecare casa, parcul, terasele.
Ma plimbam prin casuta Batllo….intrebandu-ma ce spirit a putut crea asemenea pilde cu chip. Solzii, cercurile, curbele, spiralele, totul mi se varsa in suflet. Plutind peste timp…am simtit energia Graalului……adusa aici in spatiile acestea pline de candoare, bucurie, frumusete radianta, intelepciune, blandete. Gaudi sorbise Cerurile si apoi le pusese in forme care se uneau cu esenta. Poetul lui Dumnezeu sau modelatorul lui oricum i-ai spune facuse din fiecare cladire o scrisoare de dragoste catre divinul feminin, natura, apa, ochii Maicii.