1. Cum te-a chemat acest loc?
Cuba m-a chemat subtil cu multi timp inainte sa pot sa aud despre materializarea unei astfel de expeditii. De cand eram mica, ceva fin ma striga, mi se dadeau indicii prin diverse povesti despre o lume pierduta, dar inca existenta, prin melancolia bunicilor pentru bomboanele si ciocolata cubaneza, muzica exotica cu ritmuri de neinteles pana la savoarea radacinilor dansurilor pe care le studiez. Asa ca, firul desi a fost mereu acolo, a stat invizibul pana cand a venit un moment suficient al coacerii mele pentru a intelege experienta. Pregatirile si drumul au fost foarte usoare pentru ca pur si simplu venise timpul.
2. Care este chipul de lumina al acestui loc?
Din momentul in care am facut primul pas m-am simtit ca acasa. Am inteles instantaneu ca bateam un drum facut in alte timpuri, ca urma ca sa gasesc niste biletele cu invataturi, lectii asa ca am fost plina de uimire, fericire, ragasire, zambet mereu. Am gasit un loc fabulos, exotic, uitat, parasit, dar si regasit de lume. Cuba s-a arata ca o frumoasa femeie luminoasa, inmiresmata de o infinitate de culori, gingasa, plina de flori si in acealsi timp puternica, determinata sa isi apere gradina, sa isi pastreze savoarea autentica, sa nu se lase invadata de lumea exterioara care ii bate la usa din ce in ce mai agresiv, lasand-o fara daruri. Am remarcat cu o imensitate bucurie locuri paradisiace in adevaratul sens al cuvantului, frecvente suprapuse. Reteaua tarii are o complexa geometrie care nu iti permite sa traiesti intr-o frecventa medie, sa stai si sus si jos in acelasi timp, ci am experiment ori grota, ori paradisul. Reteua si protectorii parca abia asteptau ca cineva sa le mai aduca cate un darulet, o urma de lumina sau incarcatura benefica pentru a vindeca, echilibra sau a mai repara din structurile sparte din cauza atator turisti care invadeaza si folosesc acest taram ca un loc in care isi lasa toata negativitatea. Aceasta interesanta intamplare mi-a aratat cat de sensibili suntem noi oamenii la schimbul vibrational, ce impact avem asupra mediului inconjurator si printr-un simplu gand si mai ales ca noi avem asa o binecuvantare ca mai putem alege inca…
3. Ce triunghiuri te-au calauzit in acest taram?
Au fost numeroase, ele m-au ajutat in fiecare zi diferit, aratandu-mi ca am fost trimisa sa reechilibrez o balanta pe care alta data o rasturnasem violent. Am dat piept cu vechea eu, vechile mele fatete, ceea ce este minunt cand poti sa le accepti si transmuti. Cele mai dragi au fost reamintire-acceptare-iertare, dezvaluire-flow-transmutare, dans-eliberare-bucurie, vindecare-predare-detasare.
4. Cum ai simtit preotul locului?Ce dezveliri ti-au atins sufletul?
Flashuri incepusera sa vina inainte de plecare. Imi prevesteau ca ma voi intalni cu cativa din reprezentantii sacrului locului. Bineinteles ca nu am dat mare importanta acestei idei si chemari, dar printr-o fantastica coincidenta am ajuns in fata acestora. Cuba este o incredibila combinatie intre cultura indigena, spaniola si africana, ramanand ca religie de baza Santoria, o religie arhaica plina de zeitati venerate prin arte sacre care isi au casa in Mama Pamant. Conexia instantanee a fost cel mai simplu indicator ca m-a intorsesem intr-un loc cunoscut. Cunoasterea adevarata este aceeasi, este accesibila tuturor, dar calea descoperirii este una individuala si unica, impletindu-se cu riturile locurilor in care te nasti sau vibrezi. Preotii, asa numitii Babalao, mi-au aratat drumuri stravechi, dar am ales sa multumesc riturilor si darurilor care mi-au fost aduse in alte vremuri si sa imi aleg calea dintr-un acum cu si mai multa constienta. A fost alegerea noii mele frecvente.
5.Ce daruri s-au asezat in Graalul interior?
In mine s-au activat darulete ale dansului sacru. Acestea au o incarcatura absolut uimitoare, mi-au atins corzile interioare, reusind prin ele sa ne sincronizam la bataile Mamei Pamant care ne dicta un ritm stravechi. Oameni au o capacitate de predare totala, o conexie spirituala cu ei insisi si cu ghizii lor spirituali nemaivazuta. Se lasa ghidati de ceasurile interne, instinct, intuitie, suflet, spirit, muzica si dans. Bataile tobelor sacre aveau puterea de a transmuta in centrul tau, in fata capacitatilor tale fizice, mai aproape de esenta ta pura. Procesiunile comune ii ajuta pe dansatori, cantareti si spectatori sa acceseze spiralele intelegerii lor.
Darul de bucurie mi-a fost activat de oamenii minunati ai locului. Desii comunismul si-a pus o puternica amprenta asupra traiului lor, sclipirea din ochi nu le putea fi furata nici macar o clipa. Toate generatiile folosesc orice clipa sa rada, sa cante si sa danseze impreuna, sa fie recunoscatori pentru foarte putinul pe care il au, dar cel mai important sa imparta tot si toate, intelegand ca impreuna sunt mai fericiti, puternici si uniti.
6.Cum percepi acum dansul sacru?
Il percep mult mai complex, ca pe o infinitate de variante posibile. Cu siguranta aceasta calatorie mi-a deschis ochii si sufletul catre ceva dupa care bajbaiam in intuneric. Mi s-a amintit ca si cultura noastra este intesata de puternice simboluri si forte invizibile, ca matricea noastra ne ajuta sa evoluam. Simt ca in viitor din ce in cel mai multe forme accesibile pentru noi toti vor aparea peste tot pe glob.
7. Ce fateta a diviului feminin a activat aceasta calatorie?
Calatoria a dezvaluit numeroase file ale male din multe timpuri. Au tasnit ca un jet puternic intelegeri despre acceptarea propriei fiinte ca structura inidividuala si autentica, imbratisarea si adanca recunostiinta fata de ceea ce este si oamenii care te inconjoara, blandetea, fermitatea, increderea in sine.
8. Ce locuri ai vizitat? Ce trairi ti-au amprentat memoria afectiva?
Categoric Havana te lasa cu savoarea exotica si totusi familiara a unei lumi in care plonjezi fara sa iti dai seama. Prapastia dintre lux si mahala este atat de adanca incat ai senzatia ca esti intr-un loc ireal. In prima instanta socul este atat de mare incat nici nu constientizezi ceea ce se scurge in fata ochilor. Ce m-a impactat in mod deosebit a fost puterea oamenilor de a fii recunoscatori, fericiti si impliniti cu foarte putinul pe care il au. Un taram atat de complex incat ma uimeste si acum. Cred ca aceasta uimire se transforma incet, incet in dorinta de a ma reintoarce si a mai descoperi o fateta a acestui loc.